miercuri, 31 decembrie 2008
luni, 29 decembrie 2008
sâmbătă, 27 decembrie 2008
joi, 25 decembrie 2008
luni, 15 decembrie 2008
sâmbătă, 13 decembrie 2008
de ce e bine sa fii singur?
in primul rand, pentru ca te trezesti singur in pat si ai spatiu ca sa te intinzi.
urmeaza, un mic dejun linistit si poti sa alegi la ce vrei sa te uiti. nu te enervezi, nu discuti, doar razi.
ziua se desfasoara dupa propriile planuri.
nu tre sa iti bati capul cu "celalalt" ca sa va sincronizati.
ai voie sa iesi cu oricine, oricand, si sa vezi ce film vrei. nu trebuie sa astepti dupa nimeni.
nu te certi pe subiecte absurde doar ca sa creasca ego-ul in tine.
nu faci aceleasi lucruri in fiecare seara, cu aceeasi persoana, care nu are chef sa faca orice ai vrea sa faci tu.
te vezi cu prietenii tai saptamanal, daca nu, chiar zilnic.
te implici in diferite activitati care sa te tina in priza 24/7.
nu-ti pierzi apetitul pentru muzica, filme, petreceri.
iti vine sa vorbesti cu ceilalti si nu sa te inchizi in tine.
nu te trezesti cu telefoane absurde, nu-ti bati capul cu gelozia, te gandesti doar la tine.
nu te blochezi in parerile celuilalt.
ai pofta de orice!
iti inchei seara cu alt film, oricare vrei tu.
urmeaza, un mic dejun linistit si poti sa alegi la ce vrei sa te uiti. nu te enervezi, nu discuti, doar razi.
ziua se desfasoara dupa propriile planuri.
nu tre sa iti bati capul cu "celalalt" ca sa va sincronizati.
ai voie sa iesi cu oricine, oricand, si sa vezi ce film vrei. nu trebuie sa astepti dupa nimeni.
nu te certi pe subiecte absurde doar ca sa creasca ego-ul in tine.
nu faci aceleasi lucruri in fiecare seara, cu aceeasi persoana, care nu are chef sa faca orice ai vrea sa faci tu.
te vezi cu prietenii tai saptamanal, daca nu, chiar zilnic.
te implici in diferite activitati care sa te tina in priza 24/7.
nu-ti pierzi apetitul pentru muzica, filme, petreceri.
iti vine sa vorbesti cu ceilalti si nu sa te inchizi in tine.
nu te trezesti cu telefoane absurde, nu-ti bati capul cu gelozia, te gandesti doar la tine.
nu te blochezi in parerile celuilalt.
ai pofta de orice!
iti inchei seara cu alt film, oricare vrei tu.
duminică, 7 decembrie 2008
dancing in the moonlight.
ma pup cu pisi in zori de zi. e aproape 5 si inca nu mi-e somn. s-a rupt podeaua sub mine de la atata dans. recomand combinatia bragadiru si rusu si flore. nu neaparat lumea care e pe acolo, evident aceeasi ca la toate petrecerile.ci spatiul hipnotizant, funk-ul si electro, oboseala dupa 3 nopti nedormite, rasul si dansul. nu stiu daca are vreun sens ce zic eu aici. nebunia de abia acum incepe. mai e ceva de zis? :) in continuare, somn fortat. altfel, nu avem energie.
luni, 1 decembrie 2008
joi, 27 noiembrie 2008
panicaaaa!
Energie pozitiva. Vreau sa dau foc la masina si sa explodeze cu toti instructorii inauntru. pentru ca in 2008, coruptia e la mama ei acasa, aici la gara filaret. pana acum nu a luat nimeni. carnetele sunt facut deja, cu poze cu tot.lipseste doar numele. smecherii stau afara si se incalzesc la propria lor prostie care le iese pe gura. ar trebui sa fiu intelegatoare cu genul asta de oameni, care fura bani si kilometri, pentru ca ii doare-n cur, ca ei tot isi iau salariu. oricum, daca elevul nu ia din prima, tot la scolile de soferi se duc banii, pentru cursurile de perfectionare. deci, na! niciun interes. astept de la 8 sa intru la examen. astept prima jumatate de ora si prostu nu vine . tipa la mine ca dece nu am fost atenta la ce politist sunt. pai, nene, daca gloata de prostime se imbulzeste, sunt prea mica, nu vad. sa moara sistemul lor, ca nu e deloc eficient, chiar suge. acum e 12 si astept in continuare si sunt supusa unor chinuri morale . ei s-au obisnuit sa nu faca nimic si sa astepte ca tampitii toata ziua. eu nu. propun sa moara. toti. intr-un accident monstru de masina. off.
peste jumate de ora, imi zbarnaie piciorul pe ambreiaj, de parca as avea parkinson inferior. nu pot, hai sa facem in alta parte. unde in alta parte, domnisoara? cam asa. hai, trageti pe dreapta aici, atentie. si scoate pixul rosu si asterne: respins pe hartie. baiatul-martor pica si el, pe urmele mele. si zice ca o sa rada prietena lui de el. true, true. si de mine. mai bine decat sa omor copiii cu mingi.
there-s music in the air. corpul meu se indreapta spre pat. goodnight! comin soon.
peste jumate de ora, imi zbarnaie piciorul pe ambreiaj, de parca as avea parkinson inferior. nu pot, hai sa facem in alta parte. unde in alta parte, domnisoara? cam asa. hai, trageti pe dreapta aici, atentie. si scoate pixul rosu si asterne: respins pe hartie. baiatul-martor pica si el, pe urmele mele. si zice ca o sa rada prietena lui de el. true, true. si de mine. mai bine decat sa omor copiii cu mingi.
there-s music in the air. corpul meu se indreapta spre pat. goodnight! comin soon.
marți, 25 noiembrie 2008
duminică, 23 noiembrie 2008
liniste!
refuz sa dorm, beau cafea in schimb. trebuie sa vorbesc despre nervii mei. pe care ii vars aiurea. aiurea de tot. ma gandeam ca daca tot am blog, hai sa mai scriu si eu despre mine si zilele mele nervoase. sa incep cu organizarea sau cu familia?
ma intreb cum poti organiza oamenii dezorganizati. nu cred, chiar nu cred ca se poate. si aceste specimene care vorbesc si se razgandesc, din nou vorbesc aiurea si ajung la o concluzie similara cu cea pe care o aveati in the first place. fuck no! hotaraste-te si ia o fucking decizie. fara sa ma implici pe mine sau ideile mele in ea. e foarte greu. si tot eu imi consum nervii. nu stiu daca se intelege ca eu sunt singura care se consuma. poate imi place, pan la urma.
altceva. familia. sor-mea si geloziile aiurea. si inegalitati si neintelegeri. mall-uri din pitesti si cizme ieftine. chiar nu comunicam sau daca o facem, o facem ca sa ne enervam unii pe altii. it goes deep. si eu nu vreau sa go deep si sa rezolv problemele. pe scurt: nu eu sunt cea rasfatata, parintii mei sunt un doi adolescenti care se contreaza si pe urma nu isi mai vorbesc. taica-miu ia amenda pentru depasirea vitezei si nu semneaza. eu cu sor-mea dormim in spate si ne amortesc picioarele. vorbim despre norii care aproape ca ating solul. ajungem acasa si merry-go-round cu alti nervi.
ce sa mai zic...cut. si vreau liniste.
ma intreb cum poti organiza oamenii dezorganizati. nu cred, chiar nu cred ca se poate. si aceste specimene care vorbesc si se razgandesc, din nou vorbesc aiurea si ajung la o concluzie similara cu cea pe care o aveati in the first place. fuck no! hotaraste-te si ia o fucking decizie. fara sa ma implici pe mine sau ideile mele in ea. e foarte greu. si tot eu imi consum nervii. nu stiu daca se intelege ca eu sunt singura care se consuma. poate imi place, pan la urma.
altceva. familia. sor-mea si geloziile aiurea. si inegalitati si neintelegeri. mall-uri din pitesti si cizme ieftine. chiar nu comunicam sau daca o facem, o facem ca sa ne enervam unii pe altii. it goes deep. si eu nu vreau sa go deep si sa rezolv problemele. pe scurt: nu eu sunt cea rasfatata, parintii mei sunt un doi adolescenti care se contreaza si pe urma nu isi mai vorbesc. taica-miu ia amenda pentru depasirea vitezei si nu semneaza. eu cu sor-mea dormim in spate si ne amortesc picioarele. vorbim despre norii care aproape ca ating solul. ajungem acasa si merry-go-round cu alti nervi.
ce sa mai zic...cut. si vreau liniste.
joi, 20 noiembrie 2008
miercuri, 19 noiembrie 2008
marți, 18 noiembrie 2008
de ieri. in ordine inversa.
cu o seara inainte de fotosession, ma gandeam ca nu o sa iasa nimic, ca nu o sa vina nimeni sau ca o sa fim haos si nu o sa vedem la fel lucrurile. pana la urma, singura problema a fost vremea. pe care au rezolvat-o dumnezeii de la inmh, cu trickurile lor magice. asa ca ne-am adunat si am inghetat de frig impreuna. unii cu mofturi, altii cu munca. fiecare cum stie. si noi cu distractia. ca suntem fete si altceva nu stim. nu am avut pe cine sa tinem in frau, ca toata lumea stia ce are de facut si a facut-o ca la carte, zic eu. sa tot avem colaborari de genul, poate chiar sa devenim si noi ca cei care ne-au ajutat. doresc asta. altfel nu cred ca se poate. se simte diferenta de la o generatie la alta. noi suntem mai lenesi, mai dezorganizati si fara initiativa. unii. ei, respect. ce inseamna sa ai totul sub control!
balul se apropie si daca nu iese bine, imi dau demisia. over and out.
balul se apropie si daca nu iese bine, imi dau demisia. over and out.
duminică, 16 noiembrie 2008
joi, 13 noiembrie 2008
ma pot imbata din rum cocos?
numai daca le voi manca pe toate. ma gandesc, oare, care sunt problemele mai grave, alea vizibile, simtibile sau alea de care nu iti dai inca seama ca sunt probleme, adica ignorabile. stim ca avem probleme, cu totii, undeva adanc, in noi, stim. si ce facem, ne infundam in ele. nu stiu, sau poate prea bine stiu, ce scriu aici. cam asa merge treaba si cu problemele. stii si de fapt nu stii. oare?
as vrea sa se inventeze un concurs: care e cuvantul perfect? no.1 word contest. it's on now. (in ter ludiu)
mi se spune ca de ce nu scriu. ce sa scriu? cand sa scriu? nu pot sa dorm si dorm prea putin si sa scriu despre asta. si de ce? si cand? cam multe intrebari,....deja. ce probleme isi pune si tampita asta.
sunt in perioada in care sunt prea prinsa in vortexul actiunilor, si doar al actiunilor. probabil, gandirea se adapteaza si nu mai gandeste. doar in limita actiunilor. ha ha. si nu stiu ce exact imi place sa fac si cand o s-o fac ca sa pot calatori. cred ca e tot ce imi doresc in momentul de fata. un ford fiesta si un carnet cu cecuri de calatorie internationale. vreau sa beau o cafea cu paul auster in cafeneaua de pe colt din brooklyn. si ce? sa ma duc la seinfeld stand up comedy. si sa vad un film intr-un porn cinema. si sa merg cu un taxi newyorkez. si sa ..nu mai stiu. vreau liniste. aud muzica de undeva. si nu imi dau seama de unde. ciudat. da, si sa invat cum sunt actorii in ei.
de ce nu poate fi un om firma? sunt o suma de clisee ceea ce nu ma face un cliseu in sine. respect.
as vrea sa se inventeze un concurs: care e cuvantul perfect? no.1 word contest. it's on now. (in ter ludiu)
mi se spune ca de ce nu scriu. ce sa scriu? cand sa scriu? nu pot sa dorm si dorm prea putin si sa scriu despre asta. si de ce? si cand? cam multe intrebari,....deja. ce probleme isi pune si tampita asta.
sunt in perioada in care sunt prea prinsa in vortexul actiunilor, si doar al actiunilor. probabil, gandirea se adapteaza si nu mai gandeste. doar in limita actiunilor. ha ha. si nu stiu ce exact imi place sa fac si cand o s-o fac ca sa pot calatori. cred ca e tot ce imi doresc in momentul de fata. un ford fiesta si un carnet cu cecuri de calatorie internationale. vreau sa beau o cafea cu paul auster in cafeneaua de pe colt din brooklyn. si ce? sa ma duc la seinfeld stand up comedy. si sa vad un film intr-un porn cinema. si sa merg cu un taxi newyorkez. si sa ..nu mai stiu. vreau liniste. aud muzica de undeva. si nu imi dau seama de unde. ciudat. da, si sa invat cum sunt actorii in ei.
de ce nu poate fi un om firma? sunt o suma de clisee ceea ce nu ma face un cliseu in sine. respect.
vineri, 7 noiembrie 2008
joi, 6 noiembrie 2008
marți, 28 octombrie 2008
duminică, 26 octombrie 2008
afterglow
pe vremea cand nu exista atat de mult internet, adica prin clasa a9a, ascultam muzica de pe cduri. si se faceau afaceri cu cd-uri ripuite. mai ales cei care se credeau mai cu coaie in spatiile virtuale. prima si ultima achizitie intr-ale cd-urilor audio piratate a fost travis - the invisible band. cred ca l-am luat cu 50/70 de mii, nu mai stiu. si l-am invatat pe de rost pana cand am furat the cure - bloodflowers de la un prieten. ce vreau eu sa zic aici e ca invisibile band-ul pe care il ascult acum (mp3)e un oarecare album luat de pe net. pe langa faptul ca imi aduce aminte de primul meu prieten mai serios, multe chiuluri de la scoala, fumatul din curtea liceului si tipele cool alternative de la mine din liceu cu care nu am fost niciodata prietena. nu e acelasi sentiment, in orice caz. de cateva zile, am senzatia ca ne-am pierdut odata cu tehnologia si netul. alienatii dracu. as vrea sa pot sa supravietuiesc o saptamana fara telefon mobil/laptop. nu se mai poate. oamenii scriau carti, nu bloguri. fuck it!
joi, 23 octombrie 2008
frenzy
de cateva dimineti ma trezesc cu refrenul asta in cap.(the stooges - i wanna be your dog) pana ieri nu stiam ce-i cu el, de unde sa il iau. stiam ca e dintr-un ost. dar nu stiam ca secventa din lock, stock chiar mi-a placut cand am vazut filmul. si chiar mi-a atras atentia pentru ca (cred eu) e un tribute to mean streets. things add up in my head.
marți, 21 octombrie 2008
duminică, 19 octombrie 2008
joi, 16 octombrie 2008
no one's every ready (for paranoid park)
nimic nu se compara cu prima data. cand vezi un film.sau incerci orice altceva. si totusi, nu imi aduc aminte ce s-a intamplat dupa ce am facut-o prima data. daca am sunat si eu pe vreo fata sa ii zic ca nu mai sunt una dintre ele. (ca virgina din film)sa zicem ca paranoid park e ca o indragosteala la prima mana. la a doua, deja obosesti si ti se pare un pic prea poetic pentru lumea in care traim( si pe care o auzim comentand in timpul proiectiei - asta nu e un film de vazut, e asa...cred ca operatorul era beat, etc.)ce poti sa te astepti de la un nume ca gus van sant?! ei nici nu stiu si nici nu ii intereseaza, de fapt. e miercuri, e orange si sunt bilete la juma de pret. orice film merge. nu merge pentru toti. intr-adevar, merge pentru festival. in niciun caz pentru movieplex, bucuresti, romania. ok, am inteles. paranoid te bruiaza acustic si te ameteste. teen spirit. la maxim. debusolant si trist. fragmentat, mazgalit cu creioane moi. alex seamana cu fostul meu prieten. fostul meu prieten seamana cu alex. eu seman cu, poate, ambele fete care intra si ies din viata lui. skaterii lui van sant seamana si nu seamana cu cei pe care ii stiu. mama unuia dintre ei imi spunea ca oricum el tot cu skate-ul va ramane intotdeauna. lipseste agresivitatea, masculinitatea si tot ce tine de un sport extrem. vedem o parte mai soft si totusi violenta prin moliciunea ei. van sant ne imbie cu sensibil, si nu cu ratiune. o portie e de ajuns. desi, ma gandeam sincer sa ma duc sa il revad pentru a treia oara. de data asta, singura.
miercuri, 15 octombrie 2008
marți, 14 octombrie 2008
don't tell
my evil plan (generated by weird black website). here it goes:
Your objective is simple: Criminal Activities.
Your motive is a little bit more complex: Power
Stage One
To begin your plan, you must first seduce a famous actor/actress. This will cause the world to choke on their food, bewildered by your arrival. Who is this criminal mastermind? Where did they come from? And why do they look so good as an evil twin/opposite?
Stage Two
Next, you must steal new york. This will all be done from a amusement park, a mysterious place of unrivaled dark glory. Upon seeing this, the world will lose their minds, as countless hordes of ninjas hasten to do your every bidding.
Stage Three
Finally, you must let loose your time machine, bringing about an end to sanity. Your name shall become synonymous with slaughter, and no man will ever again dare call you names. Everyone will bow before your unbreakable will, and the world will have no choice but to name you evil man/woman of the year.
Your objective is simple: Criminal Activities.
Your motive is a little bit more complex: Power
Stage One
To begin your plan, you must first seduce a famous actor/actress. This will cause the world to choke on their food, bewildered by your arrival. Who is this criminal mastermind? Where did they come from? And why do they look so good as an evil twin/opposite?
Stage Two
Next, you must steal new york. This will all be done from a amusement park, a mysterious place of unrivaled dark glory. Upon seeing this, the world will lose their minds, as countless hordes of ninjas hasten to do your every bidding.
Stage Three
Finally, you must let loose your time machine, bringing about an end to sanity. Your name shall become synonymous with slaughter, and no man will ever again dare call you names. Everyone will bow before your unbreakable will, and the world will have no choice but to name you evil man/woman of the year.
luni, 13 octombrie 2008
vineri, 10 octombrie 2008
sâmbătă, 4 octombrie 2008
joi, 2 octombrie 2008
miercuri, 1 octombrie 2008
bonjour!
bonjour! bonjour! bonjour! c'est radio cherie, c'est radio virgin, c'est radio superu, c'est moi, ici, dans la roumanie. back on track! avec les cocalaires roumaines. avec le traffic bucurestean, avec la nuit du 30 octombre. dans ma chambre neilumine. avec youtube et le song care ne-a urmarit: where are you gonna sleep tonite? this is the life. in ford fiesta care ne-a dus si ne-a adus, de la orsay ville la casuta cu gradina in care se cresteau kiwi, smochine, castane si clatite ultra gretoase cu ou inauntru. familia de frantuzoi traieste regal intr-un satulet in care se sarbatoresc castanele. ne pupa de 4 ori , 2 ori 2, mai ales el. in fiecare dimineata si in fiecare seara. noi,adica eu, mi., gi., ra. si lu., mergem la mare, in bretagne, la 420 km de satul in care innoptam. un fel de han rece in care se mananca pana se lesina. cu aperitive si conversatii din care inteleg doar jumate din informatie. pentru ca cica as fi timida, de fapt nu cunosc franceza. o zi la paris, pe care il strabatem pe nerasuflate in cateva ore de haos, shopping prostesc, librarii canadiene, clatite, pescarusi si multe multe suveniruri. nu gust deloc spiritul romantic pentru ca nu am de ce. de fapt, nici nu prea intram in vorba nu nimeni. oamenii trec pe nesimtite pe langa noi. parca nici nu sunt langa noi. toata lumea poarta negru sau gri. si e foarte cocheta. mai ales asiatecele care populeaza malurile senei. parisul e rece, noi purtam caciuli.
to be continuee.
to be continuee.
duminică, 21 septembrie 2008
nu
imi citesc oamenii blogul.
scriu.
mai am rabdare, maine plec in franta.
-mi vine sa cred ca am o basica de la calcat haine.
am dormit in ultimele 3 zile.
mie foame.
am pofta de nimic.
ar trebui sa fac asta.
imi vine sa spun nimic.
scriu.
mai am rabdare, maine plec in franta.
-mi vine sa cred ca am o basica de la calcat haine.
am dormit in ultimele 3 zile.
mie foame.
am pofta de nimic.
ar trebui sa fac asta.
imi vine sa spun nimic.
joi, 18 septembrie 2008
imi plac cuvintele
si oamenii beti de pe biciclete care isi tin berea in locul bidonului cu apa. Welcome to our sweet country. made me smile anyhow.
miercuri, 17 septembrie 2008
luni, 15 septembrie 2008
we are fucking. (alone)
we are fucking alone. i can state this loud and clear. and we're fucking hiding from this status. i'm beginning to like it actually. s-a terminat pez-ul. cred ca sunt putini care acum, in acest moment savureaza o pastila de pez. cel putin in romania, cred ca sunt vreo 3, dintr-0 mare coincidenta. sau ceilalti doi sunt tot eu. acum 2 ani, vroiam neaparat sa pun limba pe un pez. obsesia a venit din seinfeld. evident. si am primit un pez. de la unchiul meu. care nu, nu locuiieste in romania. ca toti unchii, in strainatate, sau america. azi, am primit din nou un pez. cica de colectie. cu 3 modele de mickey mouse walt disney. it's cool ca nu au facut o bomboana mare, ci mai multe mici, care tin aproximativ 2 minute daca le sugi si vreo 6 secunde daca le spargi. sugi sau spargi. a, sau inghiti, dar nu ar avea sens. spuneam despre filme si efectul lor energizant. nu, despre asta o sa scriu o carte, nu o sa postez pe blog. se intelege. ca acum, sunt bine. si fluctuatiile de moods sigur au legatura si cu vantul de afara. si cu hainele groase, care isi schimba statutul din groase in subtiri, deci normale. eventual, cat mai multe. bicicleta deja miroase a levantica. cacat. cacat de levantica. si toamna. de cacat. daca nu as fi singura, nu as avea blog, nu as scrie. si probabil as dormi. te plictisesti de somn. si de tot. numai de tine nu. say say say goodnight to the new guy. thank you all. you've been a great public. yeah, like a big monologue.
sâmbătă, 13 septembrie 2008
vineri, 12 septembrie 2008
miercuri, 10 septembrie 2008
marți, 9 septembrie 2008
luni, 8 septembrie 2008
bea energizant!
da, beau energizant. din cand in cand, parintii mei o iau razna. sau pur si simplu, sunt beti si nu vor sa recunoasca. povestea incepe cu o bicicleta mov si se termina cu aceeasi bicicleta, doar ca albastra. bicicleta mov e maltrata de maini bolnave dar reuseste sa supravietuiasca. se pare ca lantul a fost destul de gros. o vopsesc si o las in continuare pe palier. legata cu acelasi lant, crezand ca cei care au incercat sa o fure erau niste trecatori. peste o luna, ma trezesc fara șa. mai grav. o duc la vestita bunica, pe balcon. se roaga de mine o zi intreaga. nu e asta problema. problema e ca azi mi-am luat șa. si pedale si am impartit bani pe la mecanici betivi (le-a luat juma de ora ca sa le dea jos - cu menghina). seara, am adus-o in casa mea mica. am pus-o pe hol, in ideea ca nu ii va deranja pe ceilalti. (ca de obicei gasesc catelul in camera, dau cu aspiratorul) cand se intorc de la terasa, parintii observa bicicleta. mama ii gasesc un loc, o ridica pe o singura roata. si de ce? ca sa nu ocupe locul catelului din hol. taica-miu tipa la mine ca de ce compar catelul cu bicicleta. eu il ignor. si aduc bicicleta in camera. ca sa scap de scandal cu miros de bere. se tot intoarce si spune chestii fara sens printre care si "nu stiu cand te-ai smecherit".(oricum nu imi vine sa cred ca bicicleta mea ocupa singurul loc al cainelui din casa). si, cand se indreapta inspre sufragerie, tata spune: "bea energizant".(eu beau energizant si sunt smechera, gen, pula mea)
duminică, 31 august 2008
late night show.
ce am vazut inainte sa adorm. pentru multe ore. ca sa aman orice. azi am terminat. maine sunt ca noua.
sâmbătă, 30 august 2008
thegood
i am the superman. the great enemy of evil.i fight for goodness, fight for what's right. the superman with superpowers.the super good against bad behavior. i've always been a superman. when i was a boy i wanted to be a fireman. run through the flames with my superhelmet. pump up water and fight the fire. out flames and evil smoke. smash things up with the big hammer and rescue all the good people. the proper citizens. i wanted to make my mom proud of me. she was my superwoman. i wanted to be a doctor. fight against diseases with my knowledge. make my mom immortal. help everybody who's in trouble or feeling bad. i wanted to be an officer, a policeman with a blue uniform. put bad people into jail and keep crime off the streets. chase gangtsters with my supercar and shoot them up with my bullets. i wanted to be a great man, like my father. a good man, taking care of his loving family, wife and son. coming home every day after work and read the newspaper. build a house in the countryside. i go fishing.
*good rhythm.
*good rhythm.
you need people like me. so you can point your fucking fingers
i can't get close to the paper. we are disconnected to each other. so, the words won't come out. i'm just enjoying articles about what i am supposed to write. others can do it better, why should i do it at all? unkle plays softly in my ears the unklesounds - edit music for a film. it got inside lines from scarface. to be honest, this caught my interest over that movie. sowie..the day has been lonely enough. two hours of misplaced sleep. and storm got bigger while i was dreaming. and my mood changed again. moodyness these days is awful. i might loose precious friends because of it.
the concert wasn't really a hit. it was a shit, actually. the only good thing about it is was.., i don't know what was the good thing about it. it was none. so we left and then we left again. and i left-ed my dance moments away. and home was not really home. eating, drinking, fucking, sucking, snoring. then what? drink your coffee early in the morning with your she friends. in the park. chilly sun bathing at 9 o'clock (oh i loved this o'clock when i was little, it was so bizarre connection of words).
my day is not over yet. i have to get ready for my hardest harvest work. trink trink to someone.
the concert wasn't really a hit. it was a shit, actually. the only good thing about it is was.., i don't know what was the good thing about it. it was none. so we left and then we left again. and i left-ed my dance moments away. and home was not really home. eating, drinking, fucking, sucking, snoring. then what? drink your coffee early in the morning with your she friends. in the park. chilly sun bathing at 9 o'clock (oh i loved this o'clock when i was little, it was so bizarre connection of words).
my day is not over yet. i have to get ready for my hardest harvest work. trink trink to someone.
vineri, 29 august 2008
master of my domain
if i could remember all the words just erased by stupidhead. it started like this.
it's been a wonderful night, here in barcelona. we have the chilly weather outside, remembering us that school is close. we have the beer. and the people drinking it. the dance and the beautiful girls. i have myself at nite. remembering how i was selfish, and alone because of that. i can't help myself. you know, da song. it's not me who's writing the bulshit. i am not inside, i am not feeling the words coming out of my hands (who know a damn code on my computer). i am not thinking english, i am not thinking. i am writing about myself loooking through the window and not being herself. my cigarette is almost gone. i must finish it before i end this. not seeing anything besides my computer. it's strange how you end up alone, every fucking nite. the dark keeps you inside. all by yourself. and i cannot admit it. no.it's a straight no for everyone. so, say hello from barcelona for me. it's been great.
it's been a wonderful night, here in barcelona. we have the chilly weather outside, remembering us that school is close. we have the beer. and the people drinking it. the dance and the beautiful girls. i have myself at nite. remembering how i was selfish, and alone because of that. i can't help myself. you know, da song. it's not me who's writing the bulshit. i am not inside, i am not feeling the words coming out of my hands (who know a damn code on my computer). i am not thinking english, i am not thinking. i am writing about myself loooking through the window and not being herself. my cigarette is almost gone. i must finish it before i end this. not seeing anything besides my computer. it's strange how you end up alone, every fucking nite. the dark keeps you inside. all by yourself. and i cannot admit it. no.it's a straight no for everyone. so, say hello from barcelona for me. it's been great.
miercuri, 27 august 2008
who who who could that be.
busdriving my head* i challenge you to write down the lyrics from "Aplomb" song (play it)
marți, 26 august 2008
lesson 1.
think differently music. music creates order out of chaos. for rhythm imposes unanimity upon the divergent, melody imposes continuity upon the disjointed, and harmony imposes compatibility upon the incongruous. (jim jarmusch quoting yehudi menuhin on think differently music presents wu tang clan meets indie culture).
finding my own rhythm.
finding my own rhythm.
recunosc, imi plac oamenii puternici. si ii observ doar in filme. cum e tony montana si daniel plainview. cum e patriarhul lui marquez. ma hranesc cu puterea lor si ma intreb daca eu vreodata as putea. si daca as putea, unde as ajunge? exista doar tirani, nu si tirane?! lipsesc femeile din problema puterii. unde sunt personajele feminine care sa calce tot in picioare? hei. nu suntem in stare. in momentul asta imi doresc o pereche de coaie.
luni, 25 august 2008
duminică, 24 august 2008
sâmbătă, 23 august 2008
joi, 21 august 2008
what's your least favourite word? NO!
primul film in care a jucat - panic in the needle parkCat si ce ne trebuie ca sa ne cunoastem? Cum are loc acest proces? Si de unde stim ca ce cunoastem din noi nu este un fals? What if we play our lives? De unde incepem, cand incepem sa ne dam seama ca noi suntem de fapt noi? Unii o fac prin actorie, de exemplu Pacino. A rather shy guy as a beginner, care a dormit pe scena pe care a doua zi urma sa joace. La intrebarea what turns you off? Pacino raspunde ca “lying”. Inseamna ca toate rolurile pe care le-a avut : de la Godfather, Dog day afternoon, Serpico.., au venit din el. Probabil the whole range of human emotions. Se poate numi descoperire a sinelui? Do we all have it in us? Si nu stim ce sa facem cu ele, ne e frica sa depasim limita normala. Pacino se compune din tot ce a jucat, si tot ce a jucat vine din ce a trait. Love people and learn from them about you. ???
Cu mine ce se intampla? Mananc seminte in timp ce il ascult/vad pe Pacino vorbind despre viata lui. Si ma emotionez pentru ca e atat de simplu. sa fii uman. Sa te dezlegi de orice urma de frica. Nu prea mai pot sa ma misc. Ma gandesc la mine si de fapt, nu. Stiu ca urmeaza sa se intample ceva, un fel de climax pe care il tot astept. Nu ma zbat. Sunt linistita.
miercuri, 20 august 2008
marți, 19 august 2008
the love-series begin
home-made placinta cu mere. un kg de mere si o foaie de placinta, ceva timp la dispozitie si putina atentie distributiva. and the love. for pie or cooking.
mi se intampla des sa am POFTE. apar de unde nu te astepti. in special din filme/seriale. placinta cu mere din "un cartus de kent si un pachet de cafea", pe care mimi branescu o savureaza din plin, te indeamna sa te duci la colt, la prima patiserie si sa jefuiesti tava cu mere impachetate atent in foietaj. (atentie. duminica nu sunt deschise decat cele din centru.nu incercati mcdon. diy!)
mai sunt placintele (sau orice aliment) din tom&jerry. arata fake dar te asteapta pe pervaz; firicelele albe de aburi gustosi iti fac cu ochiul, nu poti sa le rezisti.
azi am fugit de la serviciul meu anost. de fapt, am pedalat pana la studio ca sa vad ultimul fatih akin. Auf der anderen Seite/ On the Other Side / The Edge of Heaven /Yasamin kiyisinda. internationale frauline presents international bulshit. o serie incredibila de coincidente, personajele se ciocnesc unele de altele, si wow, au o poveste comuna cu final tragic. nimic emotionant. artificial. prost jucat. shit, shit, shit. doua ore de shit turco-nemtesc. (in stanga noastra statea a little man, midget mai interesant ca filmul in sine).
recomand crema de legume de la la mama. crutoane incluse. si una din rarele discutii serioase/deep pe care le-am avut in sezonul estival. taurii sunt smecheri. george carlin spune ca orice dream can come indeplini. mai intai il cautam, gasim, zbatem,radem, murim.mi se intampla des sa am POFTE. apar de unde nu te astepti. in special din filme/seriale. placinta cu mere din "un cartus de kent si un pachet de cafea", pe care mimi branescu o savureaza din plin, te indeamna sa te duci la colt, la prima patiserie si sa jefuiesti tava cu mere impachetate atent in foietaj. (atentie. duminica nu sunt deschise decat cele din centru.nu incercati mcdon. diy!)
mai sunt placintele (sau orice aliment) din tom&jerry. arata fake dar te asteapta pe pervaz; firicelele albe de aburi gustosi iti fac cu ochiul, nu poti sa le rezisti.
azi am fugit de la serviciul meu anost. de fapt, am pedalat pana la studio ca sa vad ultimul fatih akin. Auf der anderen Seite/ On the Other Side / The Edge of Heaven /Yasamin kiyisinda. internationale frauline presents international bulshit. o serie incredibila de coincidente, personajele se ciocnesc unele de altele, si wow, au o poveste comuna cu final tragic. nimic emotionant. artificial. prost jucat. shit, shit, shit. doua ore de shit turco-nemtesc. (in stanga noastra statea a little man, midget mai interesant ca filmul in sine).
nu recomand prietenii neftuti, depresivi.
seara se incheie cu un program special de teste auto si o lectura succinta. pta session.
alias tara minunilor
dupa un aulin si un geam inchis, mi-a trecut durerea de cap. astept ca programul in curs de instalare sa isi faca treaba, ascult martin scorsese presents: the blues. deja sunt mai linistita. negrii imi urla din boxa. (una e stricata.mono sound) am avut o zi plina de complicatii psihice.
tot ce se intampla in sediul anf parca iese dintr-un banc comunist spus inainte de culcare.
vantul bizar-fierbinte de dupa-amiaza si atat.
cobor de pe bicicleta, cu obligatii casnice in minte, pisica neagra ascunsa sub tufis ma trage de mustati in jos, ma umple de firicele albe pe pantaloni negrii, se suie pe mine si ma musca subtil de mana: "ia-ma cu tine". nu ii rezist. ma chinui sa o tin in brate si sa controlez ghidonul. dar nu vreau sa ma atasez de ea, nu accept inca un animal mort peste 3 ani de chin. ii zic ca o duc inapoi si ramane la fel de cuminte, ghemuita, moale pe picioarele mele.
episodul caine de cacat. o ora jumate de socializare mentala cu ciobanescul meu stricat la burta. impute sufrageria, desi isi lasa putoarea lichida pe balcon. o tura, doua ture, trei latraturi agresive, nimeni nu ii sta in cale. hai radar, hai ca in casa. sta ca prostul pe palier, cu botnita la gat, gandindu-se la iarba de afara. il scot, face, urcam. ramane in lift, trag de lesa dar nu am putere. coboram si speriam un o intreaga familie de vecini. ma asez pe o piatra, astept stapanul adevarat sa se impuna. 15 minute de liniste, multe bale se scurg prin botnita pusa invers. nu am tigari, mi-e sete, mi-e foame. dar ce mai conteaza cand poti cunoaste un caine?
nu va suparati, ati gasit pisica sau e a dumneavoastra? o aratura de femeie la maxim 30 de ani, multe dioptrii si culoarea predominanta bej. singura pata neagra ce o scoate in evidenta este pisica de mai devreme. o mangaie si imi spune ca e a ei si a fugit de acasa. si nu numai ea, si colega ei de apartament, cea cu alb si negru. o las sa vorbeasca, ma invita sa stau jos ca nu ma mananca, eu zic ca imi astept fetele sa vina. parca tradez intimitatea intalnirii daca povestesc tot. in orice caz, trebuie sa aflu daca femeia cu pisica neagra - fromage, care iesise dupa lapte si detergent, pe care mama o inchisese pe afara in urma unui conflict verbal, care, desi nu o arata, era la a doua carte de specialitate (criminologie) - este sau nu criminal.
astept telefon de la ea.
tot ce se intampla in sediul anf parca iese dintr-un banc comunist spus inainte de culcare.
vantul bizar-fierbinte de dupa-amiaza si atat.
cobor de pe bicicleta, cu obligatii casnice in minte, pisica neagra ascunsa sub tufis ma trage de mustati in jos, ma umple de firicele albe pe pantaloni negrii, se suie pe mine si ma musca subtil de mana: "ia-ma cu tine". nu ii rezist. ma chinui sa o tin in brate si sa controlez ghidonul. dar nu vreau sa ma atasez de ea, nu accept inca un animal mort peste 3 ani de chin. ii zic ca o duc inapoi si ramane la fel de cuminte, ghemuita, moale pe picioarele mele.
episodul caine de cacat. o ora jumate de socializare mentala cu ciobanescul meu stricat la burta. impute sufrageria, desi isi lasa putoarea lichida pe balcon. o tura, doua ture, trei latraturi agresive, nimeni nu ii sta in cale. hai radar, hai ca in casa. sta ca prostul pe palier, cu botnita la gat, gandindu-se la iarba de afara. il scot, face, urcam. ramane in lift, trag de lesa dar nu am putere. coboram si speriam un o intreaga familie de vecini. ma asez pe o piatra, astept stapanul adevarat sa se impuna. 15 minute de liniste, multe bale se scurg prin botnita pusa invers. nu am tigari, mi-e sete, mi-e foame. dar ce mai conteaza cand poti cunoaste un caine?
nu va suparati, ati gasit pisica sau e a dumneavoastra? o aratura de femeie la maxim 30 de ani, multe dioptrii si culoarea predominanta bej. singura pata neagra ce o scoate in evidenta este pisica de mai devreme. o mangaie si imi spune ca e a ei si a fugit de acasa. si nu numai ea, si colega ei de apartament, cea cu alb si negru. o las sa vorbeasca, ma invita sa stau jos ca nu ma mananca, eu zic ca imi astept fetele sa vina. parca tradez intimitatea intalnirii daca povestesc tot. in orice caz, trebuie sa aflu daca femeia cu pisica neagra - fromage, care iesise dupa lapte si detergent, pe care mama o inchisese pe afara in urma unui conflict verbal, care, desi nu o arata, era la a doua carte de specialitate (criminologie) - este sau nu criminal.
astept telefon de la ea.
duminică, 17 august 2008
2 la 10!
femeia colectiona poze, postcarduri cu actori. ca fiecare are ceva, asa al lui, zicea. pozele stateau langa o gramada de panzarii, fete de masa, camasi de noapte din in. probabil, acum, din lipsa de fonduri, vinde ce are si ea pe acasa. ca sa supravietuiasca. cine stie ce poveste are femeia pe umeri. sa-ti pierzi duminicile printre tigani putind a alcool, cu cearceaful intins, asteptand clientii sa-ti jefuiasca trecutul pe bani de nimic. ce-i drept, ar fi o alternativa si pentru mine, daca ajung la varsta ei si nu am ce face cu cd-urile cu filme. targurile de vechituri o sa fie digitale in curand. o sa simtim mirosul micilor via world wide web.parintii mei fac asta des. scotocesc dupa nimicuri. au ritualuri. impart banii si se despart (oarecum). tata e mai incet, analizeaza fara sa scoata vreun cuvant si cumpara numai daca stie ca a facut o afacere buna. mama-i mai repezita. de mine nu mai vorbesc. cred ca ce-i mai amuzant la mersul in targ e actul de a te tocmi. nu am luat parte azi la nicio reprezentatie fabuloasa, imi fugeau ochii dupa ceasuri vechi si pantaloni adidas. oamenii o iau razna de la caldura. battle intre batranici cu haine si cocalari de varsta nepotilor ei.
ca sa ma protejez, am ales universal studios si rozul.
se(a)ra ta de haos
nu, am spus nu, si a ramas da. o partida de vise murdare cu pizza si cartofi imbibati in ulei. ma lipesc de asternutul din bumbac. one more time. (morcovii ma fac sa sughit. m-as distra cu o punga de chipsuri din morcovi. e alta poveste cu legumele pe care o sa le inventez eu.) refuz sa ies din casa cu ma. si mi. (nu mami, care impreuna cu tati erau si ei pe afara la o barfa europeana cu unchii intorsi din amsterdam). nici nu stiu daca ma. si mi. give a damn. au lumea lor cu biliarduri, competitii acide, pinholeuri si biznisuri imobiliare. ma plictisesc rapid de izoprenul roz care se tot zvarcoleste sub mine, de exercitiile pilates prea lent executate. nu mai tin minte ce faceam cand a sunat telefonul, de fapt prima oara nici nu l-am auzit. si cica as avea mesagerie vocala.sick! buna seara zic, am placerea cu se. care face un "togetherness" cu ceva amici. mi-e pofta de se. si renunt la seara cu mine. o scot pe bici la o plimbare in cartier. tot timpul uit interfonul.
killer psihologic - un fel de mafia, mai simplu si mult mai haotic. se voteaza si se omoara - psihologic.eu stau cuminte pe canapea si observ grupul, de care, culmea nu ma simt straina, desi nu ii cunosc pe toti. butonam telecomanda in lipsa de alte activitati mai interesante, iesim in strada si ne holbam la eclipsa de luna. ar fi trebuit sa aducem niste scaune. la observator cica era coada. nu inteleg, peste 5 minute ne intoarcem in apartamentul cu poze cu bunici pe pereti. jucam un wist, nimeni nu e atent. incerc sa il analizez pe al. - care spune glume/bancuri proaste si nu isi da seama. se. nu mai vrea sa joace ca e pe ultimul loc. darrr partida continua..pana cand se sparge gasca. nu apuc sa vorbesc cu se. franturi de ganduri care se scurg in cateva minute. o alerg pe bici pana acasa, pe o straduta pe care mi-e frica sa o iau.
nu stiu sa desenez.
killer psihologic - un fel de mafia, mai simplu si mult mai haotic. se voteaza si se omoara - psihologic.eu stau cuminte pe canapea si observ grupul, de care, culmea nu ma simt straina, desi nu ii cunosc pe toti. butonam telecomanda in lipsa de alte activitati mai interesante, iesim in strada si ne holbam la eclipsa de luna. ar fi trebuit sa aducem niste scaune. la observator cica era coada. nu inteleg, peste 5 minute ne intoarcem in apartamentul cu poze cu bunici pe pereti. jucam un wist, nimeni nu e atent. incerc sa il analizez pe al. - care spune glume/bancuri proaste si nu isi da seama. se. nu mai vrea sa joace ca e pe ultimul loc. darrr partida continua..pana cand se sparge gasca. nu apuc sa vorbesc cu se. franturi de ganduri care se scurg in cateva minute. o alerg pe bici pana acasa, pe o straduta pe care mi-e frica sa o iau.
nu stiu sa desenez.
vineri, 15 august 2008
add
bucuroasa, mama cumpara un domestos.
agitata, fiica freaca de zor cada.
si wow, i se face rau.
deschid geamul si degeaba.
clorul incorporat in sticla verde se strecoara pe nesimtite in nasul meu.
incerc sa ma potolesc cu o cana de cafea alaturi.
astept o iesire programata de acum doua zile cu cativa prieteni.
nu stim exact unde, planurile sunt inca in desfasurare.
some feel good diplo remixes se joaca cu urechile mele.
ochii-s obositi de la caldura si detergent.
o seara de vineri banala, in care trebuie sa uiti de restante, scoli de soferi si alte responsabilitati idioate.
maine incepem.
sigur.
ca de obicei.
prin casa se zvarcolesc curenti de aer fierbinte.
agitatie inauntru de la cofeina, de la caloriile care trebuie arse pana maine.
de la nestarea generala care a prins radacini inca de acum doua zile.
are legatura cu aceeasi problema, intotdeauna aceeasi.
pe care o simti in timp ce te deplasezi fara sens pe aleile din cartierul drumul taberei.
de acasa la cafenea sau prieteni.
cand ti-e frica sa te uiti in ochii celorlalti trecatori plictisiti.
absorb caldura urbana.
i want to become attachment in a lovemail.
agitata, fiica freaca de zor cada.
si wow, i se face rau.
deschid geamul si degeaba.
clorul incorporat in sticla verde se strecoara pe nesimtite in nasul meu.
incerc sa ma potolesc cu o cana de cafea alaturi.
astept o iesire programata de acum doua zile cu cativa prieteni.
nu stim exact unde, planurile sunt inca in desfasurare.
some feel good diplo remixes se joaca cu urechile mele.
ochii-s obositi de la caldura si detergent.
o seara de vineri banala, in care trebuie sa uiti de restante, scoli de soferi si alte responsabilitati idioate.
maine incepem.
sigur.
ca de obicei.
prin casa se zvarcolesc curenti de aer fierbinte.
agitatie inauntru de la cofeina, de la caloriile care trebuie arse pana maine.
de la nestarea generala care a prins radacini inca de acum doua zile.
are legatura cu aceeasi problema, intotdeauna aceeasi.
pe care o simti in timp ce te deplasezi fara sens pe aleile din cartierul drumul taberei.
de acasa la cafenea sau prieteni.
cand ti-e frica sa te uiti in ochii celorlalti trecatori plictisiti.
absorb caldura urbana.
i want to become attachment in a lovemail.
marți, 5 august 2008
how to not look inside.
in fiecare dimineata, mi-e greu sa ma trezesc. azi e vina pisicilor din vis. erau vreo trei, una dintre ele era foarte infometata si musca din cea pe care o tineam in brate. totusi, imi fac curaj si ma duc sa ma spal pe dinti. in bucatarie gasesc un biletel cu ozy+paine si adaug in gluma = hotdog, ozy fiind cainele bunicii pe care trebuie sa il scot afara. as sta in pat in continuare. as amana totul pe maine, maine ar deveni azi si tot asa. ce-i drept, fac asta de vreo 2 saptamani. aman. ce ai facut vara asta? am amanat ( si acum amanatul s-a transformat intr-un mare furball care ma mananca pe dinauntru zi dupa zi). poate daca mi-as face planuri... ma roade stomacul, astept sa se raceasca cafeaua. nu ma gandesc la mine, imi fug ochii la activitati inutile/amuzante. si continuu sa nu fac nimic si sa aman tot. azi chiar nu am chef sa ..orice.
miercuri, 30 iulie 2008
marți, 29 iulie 2008
de peste zi
- ne place sa detinem lucruri, ne fac mai stabili, mai strong. we are like god! (ca de exemplu relatia dintre mine si bicicleta mea, ma schimb cand pedalez, imi vine sa injur pe toata lumea, i am more powerful with swearwords in my mouth)
- nu trebuie sa fac film/scenarii ca sa enjoy myself. poate ajung truckdriver, cine stie.
- paranoia in springtime : barbat la vreo 35 de ani cu cicatrici pe fata, camasa descheiata, vine de la toaleta cu stropi de apa pe el, fumeaza un davidoff, bea un ceai si lasa tigara aprinsa in pahar.
- cum de unii se multumesc cu un singur om?
- i hate most people, i look at them and i see nothing worth liking. (daniel plainview - there will be blood). si eu, si eu vreau sa joc ca tine.
- supa pasata - delicious!
- nu imi gasesc tigarile si le caut prin locuri stupide (frigider, punga de paine).evident ca ma enervez, le gasesc intr-un final sub o carpa, pe masa.
- shane meadows at his best : twenty four seven. a doua emotie pe ziua de azi (killing a father).
- m-am plictisit de muzica mea, o sterg si tot ramane o gramada. soulwax - caterinca.
- inca astept cea de-a treia emotie.
- pa.
- nu trebuie sa fac film/scenarii ca sa enjoy myself. poate ajung truckdriver, cine stie.
- paranoia in springtime : barbat la vreo 35 de ani cu cicatrici pe fata, camasa descheiata, vine de la toaleta cu stropi de apa pe el, fumeaza un davidoff, bea un ceai si lasa tigara aprinsa in pahar.
- cum de unii se multumesc cu un singur om?
- i hate most people, i look at them and i see nothing worth liking. (daniel plainview - there will be blood). si eu, si eu vreau sa joc ca tine.
- supa pasata - delicious!
- nu imi gasesc tigarile si le caut prin locuri stupide (frigider, punga de paine).evident ca ma enervez, le gasesc intr-un final sub o carpa, pe masa.
- shane meadows at his best : twenty four seven. a doua emotie pe ziua de azi (killing a father).
- m-am plictisit de muzica mea, o sterg si tot ramane o gramada. soulwax - caterinca.
- inca astept cea de-a treia emotie.
- pa.
voi ce vorbiti cu parintii vostrii?
sambata, la 8 dimineata, imi suna telefonul.de fapt, sunau toate telefoanele din casa.pe fix era bunica, la mobile erau parintii de la tara. sormea se culcase pe la vreo 6, eu la 4. nicio sansa sa ne trezim. eu intentionam, cu alarma la ureche la 6.30 dar ma bazam mai mult pe sormea. si cum ea nu a fost in stare..se face ora 10. parintii se apuca de baut. autocar spre moreni nu e decat la 16.00 - nu are niciun rost, am ajunge prea tarziu. raspunsul soramei este inca nu stiu. intrebarea: mergem la vale (a lunga) sa petrecem un weekend in familie? si daca ea nu stie, eu nici atat. c. cere pupici, inca mahmur dupa party-ul de aseara. ne haotizam cu dusuri rapide prin casa, sunam tot felul de oameni. eu vreau.sper sa ajung sa ii vad pe ai mei inainte sa se intoarca pe asfalt. ar fi dragut. uneori, le simti lipsa si ar fi normal dupa 3 saptamani de vorbit foarte rar la telefon. oricum, suntem gata. trebuie sa ajungem la muncii sa luam passatul, apoi la c. acasa sa le luam pe fete (sora lui c. si fetele ei: fatima si amina)- care sunt in vizita prin romania.
sormea imi spune ca sunt timide si se vede, de abia se uita in ochii mei cand facem cunostinta. sunt raraite, vorbesc franceza cursiv, stiu engleza si romana. au multe bagaje, pleaca direct la gara dupa excursia neprevazuta la parintii mei. (nu stiam ca se pot face rezervari la cfr prin telefon) pe drum, fatima isi testeaza abilitatile vocale impreuna cu mama ei. ceva cantec italienesc invatat la o festivitate in franta. pot sa pun pariu ca eu nu faceam asa ceva. ce e mai ciudat e ca in fata stau c. cu sora lui, in spate cuplul de fetite si eu cu sormea. fratia passatului-in-drum-spre-moreni. pe care il ratam, normal. nu exista indicator. ploua si ne oprim la benzinarie. fatima imi arata cati bani are, jucarii si alte prostii. nu am inteles de ce. nu prea stiu sa bond cu copii. sunt atat de ciudati. stam cu foamea in gat. 3 ore jumate in loc de 2. bliss valea lunga. multi caluti si nunti pe drum. (claxon.claxon). mama si tata incep sa agaseze oaspetii. putin penibil. desi pe ele nu le deranjeaza. dupa ce mananc, adorm si mi se imprima mirosul de statut in par. sunt lipsita de inspiratie si nu prea vreau sa socializez. ma trezesc ca nesimtita cand trebuie sa plece. sormea nu isi gaseste telefonul, disperare. pleaca fara el. eu raman cu ai mei.si mi-e un pic frica. as vrea sa fiu mai charismatica ca sa ii amuz, sa le povestesc despre mine. nici gand. m-am blocat incercand sa imi aduc aminte ce am vorbit cu ei. am balbait ceva despre scoala de soferi. nereusit. pe urma, am deschis playerul ca sa ii pun muzica noua lui taicamiu. nici asta nu a mers. ma intreaba de dire straits, cine e cel mai mare chitarist - eric clapton cica. eu nu stiu. el e mandru ca stie asta. e mandru de noi. si cand zic ca mi-e dor de sava (plecat la londra) el spune, si mie de tata. m-a durut asta. s-a facut noapte intre timp. apare si mama, deschide sticla de vin demidulce alb. le pun filmul cu ozi (catelul bunicii)
in timp ce eu fac poze la pitici (niste luminite care merg cu energie solara - mama se mandreste cu ei). nu prea rad la film. nu mai stiu ce, cum sa fac. ma retrag in camera sa ma uit la batman dar adorm dupa 2 sferturi. adica la 12 noaptea. desi dormisem in timpul zilei. cum functioneaza organismul meu lenes? nu gasesc ceva mai bun de facut decat sa dorm si sa mananc. atinge climaxul in afara bucurestiului, in zone de deal. de dimineata, sfertul de batman imi tine de urat pana din nou mi se face foame. mancam impreuna, la soare, langa cei 3 brazi plantati de ei. peste 30 de ani o sa faca umbra in gradina. au si nume: ana, alina si mami. cum? fac poze fara chef si se vede. doar de dragul lor. vor sa le arate tuturor ce au facut dintr-o casa de chirpici timp de 5 ani. merita! aici o sa se retraga peste vreo 10 ani. si noi o sa ii vizitam si o sa vina si randul nostru. e atat de trist sa te proiectezi in viitor. atat! (drumul inapoi spre bucuresti e la fel de tacut, am o durere de cap care ma impiedica sa ma bucur de el).
luni, 28 iulie 2008
angajez persoana care sa ma spele pe spate
cele trei sesiuni de mare/soare si-au lasat amprentele pe spatele meu si deja devine inestetic. pana acum nu am avut nevoie de un ajutor, de aceea vreau sa angajez pe cineva special, care trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:
- sa fie indemanatic
- sa nu fie plictisitor, sau, mai bine zis, sa fie amuzant.
- experienta in spalat de spate, cel putin 2 ani
- sa nu fie autist/emo/rocker/hauser/manelist/ sau orice subcategorie.
- sa fie obisnuit cu baile mici/stramte
- sa iubeasca animalele/sau cel putin sa nu manance animale in timpul programului
- sa stie sa frece, nene
pentru contact, folositi-va imaginatia
- sa fie indemanatic
- sa nu fie plictisitor, sau, mai bine zis, sa fie amuzant.
- experienta in spalat de spate, cel putin 2 ani
- sa nu fie autist/emo/rocker/hauser/manelist/ sau orice subcategorie.
- sa fie obisnuit cu baile mici/stramte
- sa iubeasca animalele/sau cel putin sa nu manance animale in timpul programului
- sa stie sa frece, nene
pentru contact, folositi-va imaginatia
pentru ca nu am morcovi.
fac mancare de fasole galbena, in loc de supa pasata. mi-e atat de pofta, trebuie sa astept pana maine - pentru morcovi. in rest, ziua mea s-a scurs destul de rapid. o ora jumate pe locul din stanga in matizul "meu" rosu, cu care nu depasesc vreo 40 km/h. ma descurc cu ambreiajul si acceleratia. nu am tinut socoteala la orele de condus, sper sa nu ma triseze omuletul/copilul mare cu care ma plimb de doua pe saptamana. are ochii mari si albastrii, cateodata ma sperie. nu prea vorbim, ceea ce ma intristeaza. eu nu prea stiu, el e cam cocalar. cum e sa te plimbi toata ziua cu masina, cate o ora jumate/sesiune cu oameni care mai de care. unii chiar nu au habar (am cunoscut o babeta care freca cutia de viteze ca la ea acasa), iar altii o fac doar de dragul parintilor. domnul instructor fumeaza marlboro lights si bea cafea cu frisca, are o sotie si un baietel. (nu mai stiu cati ani are). sta toata ziua in masina si vorbeste din cand in cand la unul din cele trei telefoane. ma intreb daca eu sunt buna de ceva? si daca il intreb pe el, ma ia la misto. asa. si azi m-a lasat la mama naibii, dupa foisorul de foc, intr-o statie de 69. imi tot dadea indicatii. nu stie ca eu am avut liceul pe acolo, stiu zona, ma descurc. refuz sa comentez. imi zice sarut'mana cand parasesc masina. cam asta a fost highlight-ul acestei zile. parintii s-au intors, au inceput sa tipe din motive absurde. ignore mode on. i got a new action plan. sa scriu restanta pentru istoria filmului fara sa ma panichez, sa termin cele 3 batmanuri ramase si eventual sa nu adorm in timp ce fac toate astea.
miercuri, 23 iulie 2008
you're my no.1 guy!
beaturi tehno imi haraie urechile. mai devreme, ma speriam de frigiderul care se reflecta in televizor, in loc sa fiu atenta la batman. fumez in continuu si am nevoie de zahar. dar afara ploua si in drumul taberei nu exista batmani care sa vina cu batmobilul sa te fure si sa te duca pana la magazin. asa ca astept, o astept pe m. sa ma salveze. dupa o zi de stat singura in casa, fara alt contact decat cel virtual, simt ca innebunesc. in afara de laptop, nu exista alternative. de alt film nu am nevoie acum. nici nu mai cred in filme, nu ma mai fraieresc (desi as vrea).nici macar in batman (1989).e rupt din filmele expresioniste, cu tot ansamblul de cladiri gothice si umbre infricosatoare. kim basinger e frumoasa, jack nicholson e bestia. michael keaton/bruce wayne/batman nu ma convinge deloc. intr-o o comedie cu un liliac urias, poate. il astept pe christian bale - in dark knight - se pare ca a rupt boxoffice-ul in usa, a ajuns no.1 in top 250 imdb chart. adica christopher nolan l-a luat pe coppola, sau the dark knight is darker than godfather. vinerea asta o sa fie inghesuiala la multiplexuri. pana atunci, mai am vreo 4 batmanuri de vazut. countdown. macar unul din ele trebuie sa fie thrilling. (this is how my mind looks like).
marți, 22 iulie 2008
mi-am vandut sufletul unei pungi de popcorn cu cascaval.
sper sa fie o punga fara fund. nu stiu ce e de scris pe bloguri, dar aseara, in timp ce editam textul anterior am realizat ca (pauza de periere a danturii) tot ce am scris pana acum are de a face cu o lume exterioara. nicidecum cu starile mele, nicidecum cu ce simt eu in timp ce trec prin aventurile extraordinare povestite. macar mi-am dat seama de ce se intampla cu mine. culmea e ca nu stiu daca pot rezolva situatia. si da, stateam in pat, mancand popcorn si incercand sa fiu atenta la versurile din psycho killer (talking heads) cand, brusc, constientizez ca nu am nimic pe dinauntru. niste floricele care se lovesc sec de peretii stomacului meu. psycho killer, qu'est que c'est? rien. rien, nada, nothing. si gandul m-a urmarit toata ziua si mi-a fost confirmat de m. mai pe seara/noapte. nu sunt nebuna, chiar nu stiu, nu vreau, nu pot sa exprim (daca am ce) ce e in interior. nu intru in panica, continuu sa povestesc actiuni. nu am tinut niciodata un jurnal sau ,daca l-am tinut, am scris prostii metafizice despre care oricum nu imi amintesc si nu imi provoaca nicio emotie. pot eu provoca emotii?cu ce scriu? si lungmetrajul e lipsit de sentiment. eu nu ma mai pot lipi de nimeni. m-am pierdut pe undeva pe drum, undeva in prima sesiune, intr-un moment de criza ? sper ca nu. sper ca nu mi-am blocat scurgerile emotionale. si cand ma gandesc la adevaratul motiv, acum, in timp ce scriu, parca ma umple un lichid cald. nu vreau sa fie adevarat. si daca e, nu e nimic de facut, oricum. salty discharge.
luni, 21 iulie 2008
be kind, rewind
daca ar fi dupa mine, as scrie tot, fara taieturi. ma rezum la plotpoints. 9 zile de mare, mamaia via navodari, constanta via ipiff (sau un festival international dedicat producatorilor de film, cu lipsa de subtritrari pentru guestii de prin alte tari).
totul a inceput intr-o vineri, dis de dimineata. cu ghiozdanele pe mine gramada, 5 minute pana la m. acasa. o portie rapida de tortilla chips si ne pornim spre cele doua zile de viitor dezmat cu fatboy slim si trentemoller. gg se transforma in gelsomina si ne insoteste doar pana la usa, ca sa nu fie tragic. bagam energizante ieftine in noi, luam muzica de la mi., luam bilete si ne enervam degeaba in benzinarie. frecam cdromul lui zum pana cand ne plictisim, adica o autostrada si cateva invarteli prin constanta si revenim la hiturile noastre. platim taxa stupida de intrare in superstatiunea cu palmieri tristi si tarfe blonde, lucioase si ne oprim la hanul piratilor. (observ ca scriu la plural). repede, repede, sa vedem ce se intampla, ce e cu evenimentul faimos, unde e lumea, care-i treaba cu hanul si piratii. un satulet de vacanta simpatic, linistit (cel putin, in timpul zilei) care ne intampina cu aberatii organizatorice. suntem prizonierele unei plaji grajduite de standuri de cocacola si tot ce avem nevoie. in dreapta, mare, pe stanga intrare. in mijloc, grupuri razlete cu berea pe jumate bauta se holbeaza la dansatoarele kent, tarancute cu trup frumos si pelerine albe. fara sens, mai ales cand nu sunt nici macar provocatoare. vrem sa iesim, vrem sa iesim, da-ti-ne drumul. incercati atunci la cine v-a zis ca se poate iesi. m. nu isi aduce aminte fata domnului cu pricina. incep nervii postdrum. nu suntem prea convingatoare, de fapt, eu nu zic nimic, zambesc prosteste in timp ce lui m. ii creste apetitul nervos. ne-am uitat pastilele, lesinam, facem orice numai sa ajungem la mult doritul mandy vegetal, haine curate si calduroase. deci e 7.30, aveti juma de ora. le tii minte peste juma de ora, da? sunt convinsa ca ne luam teapa dar eu nu mai dau banii pe bilet inca o data. ma pis pe evenimentul vostru. (copyright m.) panica, panica, paine indesata cu pofta in cutia verde de pateu. de baut, nici nu se pune problema. ne schimbam si e de abia fara 20. ce sa facem, ne intoarcem la timp. paznicii fac misto de noi. dar primim dreptul nenatural de a intra la THE MISSION. iar the mission pare cam asa: ca sa te simti bine, schimbi banii pe tichete la un ghiseu special amenajat, bagi bere in tine pana la epuizare si te intorci trist la masina. trentemoller e de lounge pe plaja, roger sanchez nici macar nu stiu cine e. in orice caz, nu ne distram cum am vrea sa ne distram. migram de la un grup la altul, ramanem singure in final. lumea din jur e energizata si noi nu. nu sunt deloc eu, miscarile mele sunt fortate de un gand imatur. cacat. incepem constructia unei cazemate din paturi si prosoape.scaune de toyota intinse, picioare chircite, pozitii incomode si discutii pe care din pacate le-am uitat. ma intreb de ce imi doresc atat de mult sa dorm? nu ma deranjeaza faptul ca un dobitoc mi-a furat mobilul sau gasit si inchis. e doar un obiect care te tine conectat la realitatea celorlalti. deseori, cand ramanem singuri, nu ne putem abtine si vorbim la telefon. numai ca sa nu stam ne asumam pe noi. nu inteleg si as vrea. si eu fac acelasi lucru. noapte se sfarseste mai devreme decat ma asteptam. las, ca maine e distractie. pe la 8 incepem sa simtim caldura si picioarele amortite. bagam cafea, bagam ras la pisoi si randunele. mergem pe plaja direct, cu somnul in gat, inconjurate de familii matinale si galagioase. megatron, partea a doua. un baietel imi reaminteste de succesul megacannes. are o jucarie, un robotel. e doar cu mama lui, se joaca cu niste palete cu arici. il ia in brate si ii spune la multi ani si cateva vorbe dulci, mamoase. sunt sigura ca e continuarea scurtmetrajului. incep sa rad isteric si nu reusesc sa asimilez coincidenta. peste ceva timp de leneveala prajita, o vad pe mama cu pricina intinzandu-i telefonului aniversatului. da, cand vii? adu si cadou. telefonul ajunge din nou la mama, care face o scurta lista de cumparaturi de la penny. pentru cine nu si-a dat seama, vorbeau chiar cu tatal copilului, la fel ca in megatron. megacoincidenta. mega apa curata cu mega crabi-hoti de cochilii. ne plictisim si de stat la soare si mergem sa mancam intr-un loc mai civilizat, cu malluri si piete cu nume lipsite de inspiratie: tomis3. de tomis 1 si 2, inca nu stim nimic. poate data viitoare. in cautare de un dealer oranj, pentru a-mi achizitiona un nou telefon mobil. de ce sunt atat de ghinionista? dupa ce ca mi l-au furat, acum pierd timp si bani si nervi pentru un telefon la 1 euro, la fel ca cel dinaintea celui pierdut. ce greu e sa te intorci in trecut. dar na, c'est la vie. e prima oara cand mi se fura. data viitoare, planuiesc sa fiu eu hotul. asa pierdem o zi intreaga si ne apropiem cu multe guri de vodka si suc de struguri - adica un fel de vin mai tare - de evenimentul nocturn. eu nu ma imbat, nu se lipeste de mine nici un strop din sticla de doi litrii. in schimb, m. e putin cam bulversata si intunecata inauntru. ne obligam sa ne simtem bine, sa fim acolo in marea de oameni de la malul marii. dar nu suntem. fatboy slim ne plictiseste cu mixurile lui obosite. cand ma gandesc la liceu, ma gandesc la primul meu prieten si cand ma gandesc ca sunt singura si nu cunosc pe nimeni, apare acest prim prieten. imi reprim multe, fac fata conversatiei, trec peste tristeturi si o las pe m. singura cu baiatulslabgras. zburda gandul si corpul la somn. mi-e indiferent, zice ea. asa ca, we go back to car and cry and sleep. la fel de incomod ca in seara precedenta. la fel de singure si groupless. ai mei sunt plecati in anglia, si/sau poate nu ne mai intelegeam dinainte sa plece. ale ei sunt doar fete. maine poate ne gasim un grup al nostru. in mod cert, gasim o oaza de liniste, un sat de vacanta cu multe wcuri si multe gramezi de familisti impacati cu corturile/casutele lor. o ardem cu soarele pe plaja pana ni se face foame. intalnim grupul smecher de care avem nevoie, si ne holbam la ei, dezamagite de noi. cand?cum?unde? s-au intalnit. si de ce noi nu putem produce mai multi prieteni? sunt sigura ca ne cauta disperati prin alte statiuni, mai putin cocalare ca mamaia. o sa ne intalnim candva, grupule! se apropie sfarsitul misiunii initiate de mine si m. eu nu plec insa, trebuie sa ajung la arenele tomis, la redactia ipiff. sau mai degraba la un dus cu apa fierbinte. pe care il primesc intr-un final intarziat cu multe ore din cauza dezorganizarii enervante a ipiffului. pe la orele 23.00 duminica, 14 iulie, autoarea face un dus prelungit, cu accente de psycho. (hotelul pe stil comunist e de vina). adorm ca nesimtita intre co. si bo., colegii mei de suferinta ipiffiana. de maine, luni - senzatii tari cu workshopul de productie.
megacoincidenta
megamare
megarelaxare
totul a inceput intr-o vineri, dis de dimineata. cu ghiozdanele pe mine gramada, 5 minute pana la m. acasa. o portie rapida de tortilla chips si ne pornim spre cele doua zile de viitor dezmat cu fatboy slim si trentemoller. gg se transforma in gelsomina si ne insoteste doar pana la usa, ca sa nu fie tragic. bagam energizante ieftine in noi, luam muzica de la mi., luam bilete si ne enervam degeaba in benzinarie. frecam cdromul lui zum pana cand ne plictisim, adica o autostrada si cateva invarteli prin constanta si revenim la hiturile noastre. platim taxa stupida de intrare in superstatiunea cu palmieri tristi si tarfe blonde, lucioase si ne oprim la hanul piratilor. (observ ca scriu la plural). repede, repede, sa vedem ce se intampla, ce e cu evenimentul faimos, unde e lumea, care-i treaba cu hanul si piratii. un satulet de vacanta simpatic, linistit (cel putin, in timpul zilei) care ne intampina cu aberatii organizatorice. suntem prizonierele unei plaji grajduite de standuri de cocacola si tot ce avem nevoie. in dreapta, mare, pe stanga intrare. in mijloc, grupuri razlete cu berea pe jumate bauta se holbeaza la dansatoarele kent, tarancute cu trup frumos si pelerine albe. fara sens, mai ales cand nu sunt nici macar provocatoare. vrem sa iesim, vrem sa iesim, da-ti-ne drumul. incercati atunci la cine v-a zis ca se poate iesi. m. nu isi aduce aminte fata domnului cu pricina. incep nervii postdrum. nu suntem prea convingatoare, de fapt, eu nu zic nimic, zambesc prosteste in timp ce lui m. ii creste apetitul nervos. ne-am uitat pastilele, lesinam, facem orice numai sa ajungem la mult doritul mandy vegetal, haine curate si calduroase. deci e 7.30, aveti juma de ora. le tii minte peste juma de ora, da? sunt convinsa ca ne luam teapa dar eu nu mai dau banii pe bilet inca o data. ma pis pe evenimentul vostru. (copyright m.) panica, panica, paine indesata cu pofta in cutia verde de pateu. de baut, nici nu se pune problema. ne schimbam si e de abia fara 20. ce sa facem, ne intoarcem la timp. paznicii fac misto de noi. dar primim dreptul nenatural de a intra la THE MISSION. iar the mission pare cam asa: ca sa te simti bine, schimbi banii pe tichete la un ghiseu special amenajat, bagi bere in tine pana la epuizare si te intorci trist la masina. trentemoller e de lounge pe plaja, roger sanchez nici macar nu stiu cine e. in orice caz, nu ne distram cum am vrea sa ne distram. migram de la un grup la altul, ramanem singure in final. lumea din jur e energizata si noi nu. nu sunt deloc eu, miscarile mele sunt fortate de un gand imatur. cacat. incepem constructia unei cazemate din paturi si prosoape.scaune de toyota intinse, picioare chircite, pozitii incomode si discutii pe care din pacate le-am uitat. ma intreb de ce imi doresc atat de mult sa dorm? nu ma deranjeaza faptul ca un dobitoc mi-a furat mobilul sau gasit si inchis. e doar un obiect care te tine conectat la realitatea celorlalti. deseori, cand ramanem singuri, nu ne putem abtine si vorbim la telefon. numai ca sa nu stam ne asumam pe noi. nu inteleg si as vrea. si eu fac acelasi lucru. noapte se sfarseste mai devreme decat ma asteptam. las, ca maine e distractie. pe la 8 incepem sa simtim caldura si picioarele amortite. bagam cafea, bagam ras la pisoi si randunele. mergem pe plaja direct, cu somnul in gat, inconjurate de familii matinale si galagioase. megatron, partea a doua. un baietel imi reaminteste de succesul megacannes. are o jucarie, un robotel. e doar cu mama lui, se joaca cu niste palete cu arici. il ia in brate si ii spune la multi ani si cateva vorbe dulci, mamoase. sunt sigura ca e continuarea scurtmetrajului. incep sa rad isteric si nu reusesc sa asimilez coincidenta. peste ceva timp de leneveala prajita, o vad pe mama cu pricina intinzandu-i telefonului aniversatului. da, cand vii? adu si cadou. telefonul ajunge din nou la mama, care face o scurta lista de cumparaturi de la penny. pentru cine nu si-a dat seama, vorbeau chiar cu tatal copilului, la fel ca in megatron. megacoincidenta. mega apa curata cu mega crabi-hoti de cochilii. ne plictisim si de stat la soare si mergem sa mancam intr-un loc mai civilizat, cu malluri si piete cu nume lipsite de inspiratie: tomis3. de tomis 1 si 2, inca nu stim nimic. poate data viitoare. in cautare de un dealer oranj, pentru a-mi achizitiona un nou telefon mobil. de ce sunt atat de ghinionista? dupa ce ca mi l-au furat, acum pierd timp si bani si nervi pentru un telefon la 1 euro, la fel ca cel dinaintea celui pierdut. ce greu e sa te intorci in trecut. dar na, c'est la vie. e prima oara cand mi se fura. data viitoare, planuiesc sa fiu eu hotul. asa pierdem o zi intreaga si ne apropiem cu multe guri de vodka si suc de struguri - adica un fel de vin mai tare - de evenimentul nocturn. eu nu ma imbat, nu se lipeste de mine nici un strop din sticla de doi litrii. in schimb, m. e putin cam bulversata si intunecata inauntru. ne obligam sa ne simtem bine, sa fim acolo in marea de oameni de la malul marii. dar nu suntem. fatboy slim ne plictiseste cu mixurile lui obosite. cand ma gandesc la liceu, ma gandesc la primul meu prieten si cand ma gandesc ca sunt singura si nu cunosc pe nimeni, apare acest prim prieten. imi reprim multe, fac fata conversatiei, trec peste tristeturi si o las pe m. singura cu baiatulslabgras. zburda gandul si corpul la somn. mi-e indiferent, zice ea. asa ca, we go back to car and cry and sleep. la fel de incomod ca in seara precedenta. la fel de singure si groupless. ai mei sunt plecati in anglia, si/sau poate nu ne mai intelegeam dinainte sa plece. ale ei sunt doar fete. maine poate ne gasim un grup al nostru. in mod cert, gasim o oaza de liniste, un sat de vacanta cu multe wcuri si multe gramezi de familisti impacati cu corturile/casutele lor. o ardem cu soarele pe plaja pana ni se face foame. intalnim grupul smecher de care avem nevoie, si ne holbam la ei, dezamagite de noi. cand?cum?unde? s-au intalnit. si de ce noi nu putem produce mai multi prieteni? sunt sigura ca ne cauta disperati prin alte statiuni, mai putin cocalare ca mamaia. o sa ne intalnim candva, grupule! se apropie sfarsitul misiunii initiate de mine si m. eu nu plec insa, trebuie sa ajung la arenele tomis, la redactia ipiff. sau mai degraba la un dus cu apa fierbinte. pe care il primesc intr-un final intarziat cu multe ore din cauza dezorganizarii enervante a ipiffului. pe la orele 23.00 duminica, 14 iulie, autoarea face un dus prelungit, cu accente de psycho. (hotelul pe stil comunist e de vina). adorm ca nesimtita intre co. si bo., colegii mei de suferinta ipiffiana. de maine, luni - senzatii tari cu workshopul de productie.
megacoincidenta
megamare
megarelaxare
miercuri, 9 iulie 2008
in concluzie, ce?
trezeste-te! trezeste-te! te rog trezeste-te ca la si 20 trebuie sa plec. el nu vrea si se face una cu patul pentru inca vreo 15 minute, timp in care eu beau o cafea amara cu zat. cand iesim din bloc, ne despartim. el merge spre oras iar eu spre antioras. evident ca intarzii si instructorul imi spune ca sunt o adormita. de unde..niciodata nu intarzii din vina mea. intotdeauna exista o explicatie straina la mijloc. trag de volan, dreapta mult si ma avant in traficul din drumul taberei. traseul e aproape acelasi de fiecare data, intersectiile sunt cele mai complicate, azi era sa intru intr-un tramvai. nu prea am incredere in ce spune cel din dreapta si nu il ascult tot timpul. zice ca ma da jos din masina daca: mai tin strans de volan, daca nu apas ambreiajul pana la capat sau daca ii dau drumul prea brusc. cu treptele de viteza ma descurc. a3a is the new a2a now! matizul rosu patineaza lin, motorul toarce la picioarele mele *crengute cum le spune * si intr-un final ma dau jos, la parcul moghioros. ploua. in sfarsit, ploua. traversez rapid, fara sa semnalizez. in capul meu am doua sarcini de indeplinit: sa iau paine bunicii mele si sa imi satisfac pofta cu un pepene rosu. ma aleg cu un kilogram de ardei gras, o paine si doua batoane de slabit. imi aduc aminte de eugeniile bunicii si ma opresc in statie, sub o umbrela, in fata magazinului. vanzatoarea imi spune sa vin langa ea, ca e mai bine acolo. crede ca ma feresc de ploaie. dar eu chiar vreau sa cumpar doua eugenii. sub plopii de pe aleea haiducului nici nu se simte ploaia, urasc strada asta lunga si plictisitoare. pe partea stanga, un hotel al armatei, pe dreapta, blocuri de pensionari. eu stau in capat si fac ardei copti pana cand obosesc. ca sa evit orice fel de activitate creativa, incep sa sterg aragazul si nu ma mai opresc timp de vreo doua ore. de la cada la sters praful si pana la aruncat cutii goale. macar nu ma plictisesc. pana si la capitolul de ascultat muzica sunt superficiala. de fapt, eu nu ascult muzica. eu aud muzica cum vibreaza, nu sunt atenta. de ce?(raspunsul in numarul urmator) forward to gg, care nu stie ce bluza sa isi puna. bem un frappe, vorbim de planurile noastre bizare, de oameni bizari, multimilionari si parfumuri. pielea mea nu e ca a ei. bratele noastre se umplu de arome care vin din aceeasi sticla dar odata ce iau contact cu noi, se schimba complet. sa inteleg ca epiderma isi alege nuante din parfum care i se potrivesc iar pe celalalte le neaga. interesant! peste ceva timp, realizez ca in seara asta dorm singura. si mi se face frica si incep sa scriu despre ziua care s-a evaporat prin porii mei lenesi.
marți, 8 iulie 2008
bunica mea faimoasa
pentru telefoanele ei zilnice, matinale, enervante. faimoasa la mine in casa.mama mea *plecata la tara zilele astea* stie si ma suna si ma intreaba acelasi lucru: daca am de mancare, daca am mancat, daca mi-am facut de mancare, daca am ce manca, daca am facut vinetele alea. si azi chiar le-am facut. nu de gura lor, de pofta mea. urmaresc mixerul *vrum, vrum* cum le invarte, amestecand oul, uleiul si carnea verzuie a vinetelor. le toaca marunt pana devin spuma moale si pufoasa. ma mir ca inca nu m-a sunat. stie ca le-am facut la ora tarzie. oare maine care va fi intrebarea zilei? ce leguma vine la rand sa fie tocata de gura bunicii? bunica, un trabant de carton cu idei invechite, cu roti sparte si caroserie ruginita. arma ei: telefonul fix. in nu mai mult, nici mai putin de 7 cifre ajunge imediat la urechea mea sensibila. zi de zi, ora de ora, minut de minut. se preface ca vrea sa stie ce se intampla cu sora, cand de fapt ea suna pentru ca e curioasa daca am mancat si ce anume. problema e ca stam la acelasi etaj. problema e ca sunt singurul ei ajutor in momentul de fata. si cea mai grava problema e *pe langa faptul ca incepe sa planga daca o supar si tip la ea* ca e bunica mea, ca ea m-a crescut *cam asta e scuza, de fiecare data*. mie mi-e frica sa stau singura, ea sta singura mereu. foloseste o telecomanda si un telefon ca sa se teleporteze in alte lumi si sa nu mai fie singura. de multe ori m-am gandit sa ii dau ceva de citit dar nici cu vederea nu sta prea bine. bunicul nu mai e de vreo doi ani. catelul e plecat in excursie cu al meu catel. la iarba verde. deci, in concluzie, bunica mea ramane singura cu telefonul tot timpul la indemana iar eu, la cateva apartamente departare, cu el, la ureche tipand de nervi ca am 20 de ani *ea zice nu, 21 ai* si ma descurc. oare?
duminică, 6 iulie 2008
aoooleeu! ce zi ratata
o zi ratata incepe cu o supa de legume gustoasa si masini de spalat pline. gospodarii necesare, mai ales cand ramai singur pentru trei saptamani si vrei sa keep the house goin'. ziua ratata se continua cu un somn intens, de pranz din care nu mai vrei sa te trezesti. ma urnesc cu lene, ma invart brownian prin casa. nu resimt caldura pana nu ies si ajung in intersectie la m. daca stai mai mult de 5 minute, te prajesti ori te topesti. una din doua, oricum nu ai sanse de supravietuire. vad verde in fata si alerg spre oaza racoroasa cu aer conditionat. m. poarta o rochie inflorata si unghii rosii. lejer, de vara. nu vrea inghetata mea, asa ca le mananc pe amandoua intr-o graba disperata de dulce. iesim la lumina, pe ruta razoare - gradina capitol. pe drum, o agatam pe g. de la cismigiu. nu stiu de ce dar ne e rusine sa intram. un spatiu imens, vegetatie si iepuri.la cinematograf, in timpul zilei, se lanseaza o revista "de scandal" caterincos, cu pagini colorate de diferiti artisti ultra mega cunoscuti. asa e lumea noastra. facem si nu facem parte din ea. o rasfoim rapid, coboram si ne indreptam spre o alta locatie mondena, adica green hours. carafa de vin supersec, luat din engros, ramane in cele doua pahare cu urme de detergent de vase. gasim scapare in berea lui g. suntem nervoase si mergem inapoi acasa. vreau sa raman dar ceva imi spune ca nu trebuie sa fac asta. ce e de facut intr-o sambata seara in casa? ce bine ca nu m-am razgandit. tramvaiul 41 inconjoara orasul si se opreste brusc la capat. cautam o intrare secreta ca sa vedem nouvelle vague. nu gasim intrarea dar gasim spatele scenei. bataiala melodioasa a fetelor se aude si din parcare. nu, nu suntem cu masina, suntem passing by, backstage groupies with no money. ne plictisim, mergem mai departe, spre kaiser chiefs. pe ei nu ii putem vedea si nici nu ne intereseaza sa ii auzim. asa ca, alergam dupa un 331 ca sa nu facem jogging pana la baraka. niciun chiosc deschis, ne e foame. coboram la metrou la aviatorilor, in search for food. ultimul metrou ne trimite un pupic racoros. ne invartim pana la baraka, pizza de langa e prea scumpa si nu vrem sa ne umflat. chipsurile ne alina burtile intr-un balansoar cu perna neagra. si aici ramanem, tigara dupa tigara. simt de pe acum o mini raceala care se lipeste de mine. nu imi vine sa vorbesc, nu imi vine sa beau, vreau acasa. vreau acasa, vreau acasa. hai sa stam putin mai incolo, hai in multime. frisca cu cirese fitoase se zbantuie, se agita, se rade, se distreaza. probabil jumate din lumea de aici nu are mintea clara. diferenta e ca eu o am, si g. o are. si b. are un peugeout lunguiet si ne conduce pana acasa. nu functionam ca grup, nu reusim sa ne distram impreuna. asa suntem noi. noi si zilele, noptile noastre ratate. luciditatea e de vina.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)