totul a inceput intr-o vineri, dis de dimineata. cu ghiozdanele pe mine gramada, 5 minute pana la m. acasa. o portie rapida de tortilla chips si ne pornim spre cele doua zile de viitor dezmat cu fatboy slim si trentemoller. gg se transforma in gelsomina si ne insoteste doar pana la usa, ca sa nu fie tragic. bagam energizante ieftine in noi, luam muzica de la mi., luam bilete si ne enervam degeaba in benzinarie. frecam cdromul lui zum pana cand ne plictisim, adica o autostrada si cateva invarteli prin constanta si revenim la hiturile noastre. platim taxa stupida de intrare in superstatiunea cu palmieri tristi si tarfe blonde, lucioase si ne oprim la hanul piratilor. (observ ca scriu la plural). repede, repede, sa vedem ce se intampla, ce e cu evenimentul faimos, unde e lumea, care-i treaba cu hanul si piratii. un satulet de vacanta simpatic, linistit (cel putin, in timpul zilei) care ne intampina cu aberatii organizatorice. suntem prizonierele unei plaji grajduite de standuri de cocacola si tot ce avem nevoie. in dreapta, mare, pe stanga intrare. in mijloc, grupuri razlete cu berea pe jumate bauta se holbeaza la dansatoarele kent, tarancute cu trup frumos si pelerine albe. fara sens, mai ales cand nu sunt nici macar provocatoare. vrem sa iesim, vrem sa iesim, da-ti-ne drumul. incercati atunci la cine v-a zis ca se poate iesi. m. nu isi aduce aminte fata domnului cu pricina. incep nervii postdrum. nu suntem prea convingatoare, de fapt, eu nu zic nimic, zambesc prosteste in timp ce lui m. ii creste apetitul nervos. ne-am uitat pastilele, lesinam, facem orice numai sa ajungem la mult doritul mandy vegetal, haine curate si calduroase. deci e 7.30, aveti juma de ora. le tii minte peste juma de ora, da? sunt convinsa ca ne luam teapa dar eu nu mai dau banii pe bilet inca o data. ma pis pe evenimentul vostru. (copyright m.) panica, panica, paine indesata cu pofta in cutia verde de pateu. de baut, nici nu se pune problema. ne schimbam si e de abia fara 20. ce sa facem, ne intoarcem la timp. paznicii fac misto de noi. dar primim dreptul nenatural de a intra la THE MISSION. iar the mission pare cam asa: ca sa te simti bine, schimbi banii pe tichete la un ghiseu special amenajat, bagi bere in tine pana la epuizare si te intorci trist la masina. trentemoller e de lounge pe plaja, roger sanchez nici macar nu stiu cine e. in orice caz, nu ne distram cum am vrea sa ne distram. migram de la un grup la altul, ramanem singure in final. lumea din jur e energizata si noi nu. nu sunt deloc eu, miscarile mele sunt fortate de un gand imatur. cacat. incepem constructia unei cazemate din paturi si prosoape.scaune de toyota intinse, picioare chircite, pozitii incomode si discutii pe care din pacate le-am uitat. ma intreb de ce imi doresc atat de mult sa dorm? nu ma deranjeaza faptul ca un dobitoc mi-a furat mobilul sau gasit si inchis. e doar un obiect care te tine conectat la realitatea celorlalti. deseori, cand ramanem singuri, nu ne putem abtine si vorbim la telefon. numai ca sa nu stam ne asumam pe noi. nu inteleg si as vrea. si eu fac acelasi lucru. noapte se sfarseste mai devreme decat ma asteptam. las, ca maine e distractie. pe la 8 incepem sa simtim caldura si picioarele amortite. bagam cafea, bagam ras la pisoi si randunele. mergem pe plaja direct, cu somnul in gat, inconjurate de familii matinale si galagioase. megatron, partea a doua. un baietel imi reaminteste de succesul megacannes. are o jucarie, un robotel. e doar cu mama lui, se joaca cu niste palete cu arici. il ia in brate si ii spune la multi ani si cateva vorbe dulci, mamoase. sunt sigura ca e continuarea scurtmetrajului. incep sa rad isteric si nu reusesc sa asimilez coincidenta. peste ceva timp de leneveala prajita, o vad pe mama cu pricina intinzandu-i telefonului aniversatului. da, cand vii? adu si cadou. telefonul ajunge din nou la mama, care face o scurta lista de cumparaturi de la penny. pentru cine nu si-a dat seama, vorbeau chiar cu tatal copilului, la fel ca in megatron. megacoincidenta. mega apa curata cu mega crabi-hoti de cochilii. ne plictisim si de stat la soare si mergem sa mancam intr-un loc mai civilizat, cu malluri si piete cu nume lipsite de inspiratie: tomis3. de tomis 1 si 2, inca nu stim nimic. poate data viitoare. in cautare de un dealer oranj, pentru a-mi achizitiona un nou telefon mobil. de ce sunt atat de ghinionista? dupa ce ca mi l-au furat, acum pierd timp si bani si nervi pentru un telefon la 1 euro, la fel ca cel dinaintea celui pierdut. ce greu e sa te intorci in trecut. dar na, c'est la vie. e prima oara cand mi se fura. data viitoare, planuiesc sa fiu eu hotul. asa pierdem o zi intreaga si ne apropiem cu multe guri de vodka si suc de struguri - adica un fel de vin mai tare - de evenimentul nocturn. eu nu ma imbat, nu se lipeste de mine nici un strop din sticla de doi litrii. in schimb, m. e putin cam bulversata si intunecata inauntru. ne obligam sa ne simtem bine, sa fim acolo in marea de oameni de la malul marii. dar nu suntem. fatboy slim ne plictiseste cu mixurile lui obosite. cand ma gandesc la liceu, ma gandesc la primul meu prieten si cand ma gandesc ca sunt singura si nu cunosc pe nimeni, apare acest prim prieten. imi reprim multe, fac fata conversatiei, trec peste tristeturi si o las pe m. singura cu baiatulslabgras. zburda gandul si corpul la somn. mi-e indiferent, zice ea. asa ca, we go back to car and cry and sleep. la fel de incomod ca in seara precedenta. la fel de singure si groupless. ai mei sunt plecati in anglia, si/sau poate nu ne mai intelegeam dinainte sa plece. ale ei sunt doar fete. maine poate ne gasim un grup al nostru. in mod cert, gasim o oaza de liniste, un sat de vacanta cu multe wcuri si multe gramezi de familisti impacati cu corturile/casutele lor. o ardem cu soarele pe plaja pana ni se face foame. intalnim grupul smecher de care avem nevoie, si ne holbam la ei, dezamagite de noi. cand?cum?unde? s-au intalnit. si de ce noi nu putem produce mai multi prieteni? sunt sigura ca ne cauta disperati prin alte statiuni, mai putin cocalare ca mamaia. o sa ne intalnim candva, grupule! se apropie sfarsitul misiunii initiate de mine si m. eu nu plec insa, trebuie sa ajung la arenele tomis, la redactia ipiff. sau mai degraba la un dus cu apa fierbinte. pe care il primesc intr-un final intarziat cu multe ore din cauza dezorganizarii enervante a ipiffului. pe la orele 23.00 duminica, 14 iulie, autoarea face un dus prelungit, cu accente de psycho. (hotelul pe stil comunist e de vina). adorm ca nesimtita intre co. si bo., colegii mei de suferinta ipiffiana. de maine, luni - senzatii tari cu workshopul de productie.
megacoincidenta
megamare
megarelaxare
Un comentariu:
aia cu intunecata inauntru e ca: "I look inside myself and see my heart is black". and it is.
Trimiteți un comentariu