sambata, la 8 dimineata, imi suna telefonul.de fapt, sunau toate telefoanele din casa.pe fix era bunica, la mobile erau parintii de la tara. sormea se culcase pe la vreo 6, eu la 4. nicio sansa sa ne trezim. eu intentionam, cu alarma la ureche la 6.30 dar ma bazam mai mult pe sormea. si cum ea nu a fost in stare..se face ora 10. parintii se apuca de baut. autocar spre moreni nu e decat la 16.00 - nu are niciun rost, am ajunge prea tarziu. raspunsul soramei este inca nu stiu. intrebarea: mergem la vale (a lunga) sa petrecem un weekend in familie? si daca ea nu stie, eu nici atat. c. cere pupici, inca mahmur dupa party-ul de aseara. ne haotizam cu dusuri rapide prin casa, sunam tot felul de oameni. eu vreau.sper sa ajung sa ii vad pe ai mei inainte sa se intoarca pe asfalt. ar fi dragut. uneori, le simti lipsa si ar fi normal dupa 3 saptamani de vorbit foarte rar la telefon. oricum, suntem gata. trebuie sa ajungem la muncii sa luam passatul, apoi la c. acasa sa le luam pe fete (sora lui c. si fetele ei: fatima si amina)- care sunt in vizita prin romania.
sormea imi spune ca sunt timide si se vede, de abia se uita in ochii mei cand facem cunostinta. sunt raraite, vorbesc franceza cursiv, stiu engleza si romana. au multe bagaje, pleaca direct la gara dupa excursia neprevazuta la parintii mei. (nu stiam ca se pot face rezervari la cfr prin telefon) pe drum, fatima isi testeaza abilitatile vocale impreuna cu mama ei. ceva cantec italienesc invatat la o festivitate in franta. pot sa pun pariu ca eu nu faceam asa ceva. ce e mai ciudat e ca in fata stau c. cu sora lui, in spate cuplul de fetite si eu cu sormea. fratia passatului-in-drum-spre-moreni. pe care il ratam, normal. nu exista indicator. ploua si ne oprim la benzinarie. fatima imi arata cati bani are, jucarii si alte prostii. nu am inteles de ce. nu prea stiu sa bond cu copii. sunt atat de ciudati. stam cu foamea in gat. 3 ore jumate in loc de 2. bliss valea lunga. multi caluti si nunti pe drum. (claxon.claxon). mama si tata incep sa agaseze oaspetii. putin penibil. desi pe ele nu le deranjeaza. dupa ce mananc, adorm si mi se imprima mirosul de statut in par. sunt lipsita de inspiratie si nu prea vreau sa socializez. ma trezesc ca nesimtita cand trebuie sa plece. sormea nu isi gaseste telefonul, disperare. pleaca fara el. eu raman cu ai mei.si mi-e un pic frica. as vrea sa fiu mai charismatica ca sa ii amuz, sa le povestesc despre mine. nici gand. m-am blocat incercand sa imi aduc aminte ce am vorbit cu ei. am balbait ceva despre scoala de soferi. nereusit. pe urma, am deschis playerul ca sa ii pun muzica noua lui taicamiu. nici asta nu a mers. ma intreaba de dire straits, cine e cel mai mare chitarist - eric clapton cica. eu nu stiu. el e mandru ca stie asta. e mandru de noi. si cand zic ca mi-e dor de sava (plecat la londra) el spune, si mie de tata. m-a durut asta. s-a facut noapte intre timp. apare si mama, deschide sticla de vin demidulce alb. le pun filmul cu ozi (catelul bunicii)
in timp ce eu fac poze la pitici (niste luminite care merg cu energie solara - mama se mandreste cu ei). nu prea rad la film. nu mai stiu ce, cum sa fac. ma retrag in camera sa ma uit la batman dar adorm dupa 2 sferturi. adica la 12 noaptea. desi dormisem in timpul zilei. cum functioneaza organismul meu lenes? nu gasesc ceva mai bun de facut decat sa dorm si sa mananc. atinge climaxul in afara bucurestiului, in zone de deal. de dimineata, sfertul de batman imi tine de urat pana din nou mi se face foame. mancam impreuna, la soare, langa cei 3 brazi plantati de ei. peste 30 de ani o sa faca umbra in gradina. au si nume: ana, alina si mami. cum? fac poze fara chef si se vede. doar de dragul lor. vor sa le arate tuturor ce au facut dintr-o casa de chirpici timp de 5 ani. merita! aici o sa se retraga peste vreo 10 ani. si noi o sa ii vizitam si o sa vina si randul nostru. e atat de trist sa te proiectezi in viitor. atat! (drumul inapoi spre bucuresti e la fel de tacut, am o durere de cap care ma impiedica sa ma bucur de el).
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu