femeia colectiona poze, postcarduri cu actori. ca fiecare are ceva, asa al lui, zicea. pozele stateau langa o gramada de panzarii, fete de masa, camasi de noapte din in. probabil, acum, din lipsa de fonduri, vinde ce are si ea pe acasa. ca sa supravietuiasca. cine stie ce poveste are femeia pe umeri. sa-ti pierzi duminicile printre tigani putind a alcool, cu cearceaful intins, asteptand clientii sa-ti jefuiasca trecutul pe bani de nimic. ce-i drept, ar fi o alternativa si pentru mine, daca ajung la varsta ei si nu am ce face cu cd-urile cu filme. targurile de vechituri o sa fie digitale in curand. o sa simtim mirosul micilor via world wide web.parintii mei fac asta des. scotocesc dupa nimicuri. au ritualuri. impart banii si se despart (oarecum). tata e mai incet, analizeaza fara sa scoata vreun cuvant si cumpara numai daca stie ca a facut o afacere buna. mama-i mai repezita. de mine nu mai vorbesc. cred ca ce-i mai amuzant la mersul in targ e actul de a te tocmi. nu am luat parte azi la nicio reprezentatie fabuloasa, imi fugeau ochii dupa ceasuri vechi si pantaloni adidas. oamenii o iau razna de la caldura. battle intre batranici cu haine si cocalari de varsta nepotilor ei.
ca sa ma protejez, am ales universal studios si rozul.
Un comentariu:
me not get glassez? me would like ciclam or electric blu if possible.
Trimiteți un comentariu