pe vremea cand nu exista atat de mult internet, adica prin clasa a9a, ascultam muzica de pe cduri. si se faceau afaceri cu cd-uri ripuite. mai ales cei care se credeau mai cu coaie in spatiile virtuale. prima si ultima achizitie intr-ale cd-urilor audio piratate a fost travis - the invisible band. cred ca l-am luat cu 50/70 de mii, nu mai stiu. si l-am invatat pe de rost pana cand am furat the cure - bloodflowers de la un prieten. ce vreau eu sa zic aici e ca invisibile band-ul pe care il ascult acum (mp3)e un oarecare album luat de pe net. pe langa faptul ca imi aduce aminte de primul meu prieten mai serios, multe chiuluri de la scoala, fumatul din curtea liceului si tipele cool alternative de la mine din liceu cu care nu am fost niciodata prietena. nu e acelasi sentiment, in orice caz. de cateva zile, am senzatia ca ne-am pierdut odata cu tehnologia si netul. alienatii dracu. as vrea sa pot sa supravietuiesc o saptamana fara telefon mobil/laptop. nu se mai poate. oamenii scriau carti, nu bloguri. fuck it!
Un comentariu:
se numeste comoditate. sau LENE. LE N E. LN
Trimiteți un comentariu