nimic nu se compara cu prima data. cand vezi un film.sau incerci orice altceva. si totusi, nu imi aduc aminte ce s-a intamplat dupa ce am facut-o prima data. daca am sunat si eu pe vreo fata sa ii zic ca nu mai sunt una dintre ele. (ca virgina din film)sa zicem ca paranoid park e ca o indragosteala la prima mana. la a doua, deja obosesti si ti se pare un pic prea poetic pentru lumea in care traim( si pe care o auzim comentand in timpul proiectiei - asta nu e un film de vazut, e asa...cred ca operatorul era beat, etc.)ce poti sa te astepti de la un nume ca gus van sant?! ei nici nu stiu si nici nu ii intereseaza, de fapt. e miercuri, e orange si sunt bilete la juma de pret. orice film merge. nu merge pentru toti. intr-adevar, merge pentru festival. in niciun caz pentru movieplex, bucuresti, romania. ok, am inteles. paranoid te bruiaza acustic si te ameteste. teen spirit. la maxim. debusolant si trist. fragmentat, mazgalit cu creioane moi. alex seamana cu fostul meu prieten. fostul meu prieten seamana cu alex. eu seman cu, poate, ambele fete care intra si ies din viata lui. skaterii lui van sant seamana si nu seamana cu cei pe care ii stiu. mama unuia dintre ei imi spunea ca oricum el tot cu skate-ul va ramane intotdeauna. lipseste agresivitatea, masculinitatea si tot ce tine de un sport extrem. vedem o parte mai soft si totusi violenta prin moliciunea ei. van sant ne imbie cu sensibil, si nu cu ratiune. o portie e de ajuns. desi, ma gandeam sincer sa ma duc sa il revad pentru a treia oara. de data asta, singura.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu