make love

sammy stein

sincer

sincer

de peste zi

- ne place sa detinem lucruri, ne fac mai stabili, mai strong. we are like god! (ca de exemplu relatia dintre mine si bicicleta mea, ma schimb cand pedalez, imi vine sa injur pe toata lumea, i am more powerful with swearwords in my mouth)
- nu trebuie sa fac film/scenarii ca sa enjoy myself. poate ajung truckdriver, cine stie.
- paranoia in springtime : barbat la vreo 35 de ani cu cicatrici pe fata, camasa descheiata, vine de la toaleta cu stropi de apa pe el, fumeaza un davidoff, bea un ceai si lasa tigara aprinsa in pahar.
- cum de unii se multumesc cu un singur om?
- i hate most people, i look at them and i see nothing worth liking. (daniel plainview - there will be blood). si eu, si eu vreau sa joc ca tine.
- supa pasata - delicious!
- nu imi gasesc tigarile si le caut prin locuri stupide (frigider, punga de paine).evident ca ma enervez, le gasesc intr-un final sub o carpa, pe masa.
- shane meadows at his best : twenty four seven. a doua emotie pe ziua de azi (killing a father).
- m-am plictisit de muzica mea, o sterg si tot ramane o gramada. soulwax - caterinca.
- inca astept cea de-a treia emotie.
- pa.

voi ce vorbiti cu parintii vostrii?

sambata, la 8 dimineata, imi suna telefonul.de fapt, sunau toate telefoanele din casa.pe fix era bunica, la mobile erau parintii de la tara. sormea se culcase pe la vreo 6, eu la 4. nicio sansa sa ne trezim. eu intentionam, cu alarma la ureche la 6.30 dar ma bazam mai mult pe sormea. si cum ea nu a fost in stare..se face ora 10. parintii se apuca de baut. autocar spre moreni nu e decat la 16.00 - nu are niciun rost, am ajunge prea tarziu. raspunsul soramei este inca nu stiu. intrebarea: mergem la vale (a lunga) sa petrecem un weekend in familie? si daca ea nu stie, eu nici atat. c. cere pupici, inca mahmur dupa party-ul de aseara. ne haotizam cu dusuri rapide prin casa, sunam tot felul de oameni. eu vreau.sper sa ajung sa ii vad pe ai mei inainte sa se intoarca pe asfalt. ar fi dragut. uneori, le simti lipsa si ar fi normal dupa 3 saptamani de vorbit foarte rar la telefon. oricum, suntem gata. trebuie sa ajungem la muncii sa luam passatul, apoi la c. acasa sa le luam pe fete (sora lui c. si fetele ei: fatima si amina)- care sunt in vizita prin romania.
sormea imi spune ca sunt timide si se vede, de abia se uita in ochii mei cand facem cunostinta. sunt raraite, vorbesc franceza cursiv, stiu engleza si romana. au multe bagaje, pleaca direct la gara dupa excursia neprevazuta la parintii mei. (nu stiam ca se pot face rezervari la cfr prin telefon) pe drum, fatima isi testeaza abilitatile vocale impreuna cu mama ei. ceva cantec italienesc invatat la o festivitate in franta. pot sa pun pariu ca eu nu faceam asa ceva. ce e mai ciudat e ca in fata stau c. cu sora lui, in spate cuplul de fetite si eu cu sormea. fratia passatului-in-drum-spre-moreni. pe care il ratam, normal. nu exista indicator. ploua si ne oprim la benzinarie. fatima imi arata cati bani are, jucarii si alte prostii. nu am inteles de ce. nu prea stiu sa bond cu copii. sunt atat de ciudati. stam cu foamea in gat. 3 ore jumate in loc de 2. bliss valea lunga. multi caluti si nunti pe drum. (claxon.claxon). mama si tata incep sa agaseze oaspetii. putin penibil. desi pe ele nu le deranjeaza. dupa ce mananc, adorm si mi se imprima mirosul de statut in par. sunt lipsita de inspiratie si nu prea vreau sa socializez. ma trezesc ca nesimtita cand trebuie sa plece. sormea nu isi gaseste telefonul, disperare. pleaca fara el. eu raman cu ai mei.si mi-e un pic frica. as vrea sa fiu mai charismatica ca sa ii amuz, sa le povestesc despre mine. nici gand. m-am blocat incercand sa imi aduc aminte ce am vorbit cu ei. am balbait ceva despre scoala de soferi. nereusit. pe urma, am deschis playerul ca sa ii pun muzica noua lui taicamiu. nici asta nu a mers. ma intreaba de dire straits, cine e cel mai mare chitarist - eric clapton cica. eu nu stiu. el e mandru ca stie asta. e mandru de noi. si cand zic ca mi-e dor de sava (plecat la londra) el spune, si mie de tata. m-a durut asta. s-a facut noapte intre timp. apare si mama, deschide sticla de vin demidulce alb. le pun filmul cu ozi (catelul bunicii)



in timp ce eu fac poze la pitici (niste luminite care merg cu energie solara - mama se mandreste cu ei). nu prea rad la film. nu mai stiu ce, cum sa fac. ma retrag in camera sa ma uit la batman dar adorm dupa 2 sferturi. adica la 12 noaptea. desi dormisem in timpul zilei. cum functioneaza organismul meu lenes? nu gasesc ceva mai bun de facut decat sa dorm si sa mananc. atinge climaxul in afara bucurestiului, in zone de deal. de dimineata, sfertul de batman imi tine de urat pana din nou mi se face foame. mancam impreuna, la soare, langa cei 3 brazi plantati de ei. peste 30 de ani o sa faca umbra in gradina. au si nume: ana, alina si mami. cum? fac poze fara chef si se vede. doar de dragul lor. vor sa le arate tuturor ce au facut dintr-o casa de chirpici timp de 5 ani. merita! aici o sa se retraga peste vreo 10 ani. si noi o sa ii vizitam si o sa vina si randul nostru. e atat de trist sa te proiectezi in viitor. atat! (drumul inapoi spre bucuresti e la fel de tacut, am o durere de cap care ma impiedica sa ma bucur de el).

angajez persoana care sa ma spele pe spate

cele trei sesiuni de mare/soare si-au lasat amprentele pe spatele meu si deja devine inestetic. pana acum nu am avut nevoie de un ajutor, de aceea vreau sa angajez pe cineva special, care trebuie sa indeplineasca urmatoarele conditii:
- sa fie indemanatic
- sa nu fie plictisitor, sau, mai bine zis, sa fie amuzant.
- experienta in spalat de spate, cel putin 2 ani
- sa nu fie autist/emo/rocker/hauser/manelist/ sau orice subcategorie.
- sa fie obisnuit cu baile mici/stramte
- sa iubeasca animalele/sau cel putin sa nu manance animale in timpul programului
- sa stie sa frece, nene

pentru contact, folositi-va imaginatia

pentru ca nu am morcovi.

fac mancare de fasole galbena, in loc de supa pasata. mi-e atat de pofta, trebuie sa astept pana maine - pentru morcovi. in rest, ziua mea s-a scurs destul de rapid. o ora jumate pe locul din stanga in matizul "meu" rosu, cu care nu depasesc vreo 40 km/h. ma descurc cu ambreiajul si acceleratia. nu am tinut socoteala la orele de condus, sper sa nu ma triseze omuletul/copilul mare cu care ma plimb de doua pe saptamana. are ochii mari si albastrii, cateodata ma sperie. nu prea vorbim, ceea ce ma intristeaza. eu nu prea stiu, el e cam cocalar. cum e sa te plimbi toata ziua cu masina, cate o ora jumate/sesiune cu oameni care mai de care. unii chiar nu au habar (am cunoscut o babeta care freca cutia de viteze ca la ea acasa), iar altii o fac doar de dragul parintilor. domnul instructor fumeaza marlboro lights si bea cafea cu frisca, are o sotie si un baietel. (nu mai stiu cati ani are). sta toata ziua in masina si vorbeste din cand in cand la unul din cele trei telefoane. ma intreb daca eu sunt buna de ceva? si daca il intreb pe el, ma ia la misto. asa. si azi m-a lasat la mama naibii, dupa foisorul de foc, intr-o statie de 69. imi tot dadea indicatii. nu stie ca eu am avut liceul pe acolo, stiu zona, ma descurc. refuz sa comentez. imi zice sarut'mana cand parasesc masina. cam asta a fost highlight-ul acestei zile. parintii s-au intors, au inceput sa tipe din motive absurde. ignore mode on. i got a new action plan. sa scriu restanta pentru istoria filmului fara sa ma panichez, sa termin cele 3 batmanuri ramase si eventual sa nu adorm in timp ce fac toate astea.

you're my no.1 guy!

beaturi tehno imi haraie urechile. mai devreme, ma speriam de frigiderul care se reflecta in televizor, in loc sa fiu atenta la batman. fumez in continuu si am nevoie de zahar. dar afara ploua si in drumul taberei nu exista batmani care sa vina cu batmobilul sa te fure si sa te duca pana la magazin. asa ca astept, o astept pe m. sa ma salveze. dupa o zi de stat singura in casa, fara alt contact decat cel virtual, simt ca innebunesc. in afara de laptop, nu exista alternative. de alt film nu am nevoie acum. nici nu mai cred in filme, nu ma mai fraieresc (desi as vrea).nici macar in batman (1989).e rupt din filmele expresioniste, cu tot ansamblul de cladiri gothice si umbre infricosatoare. kim basinger e frumoasa, jack nicholson e bestia. michael keaton/bruce wayne/batman nu ma convinge deloc. intr-o o comedie cu un liliac urias, poate. il astept pe christian bale - in dark knight - se pare ca a rupt boxoffice-ul in usa, a ajuns no.1 in top 250 imdb chart. adica christopher nolan l-a luat pe coppola, sau the dark knight is darker than godfather. vinerea asta o sa fie inghesuiala la multiplexuri. pana atunci, mai am vreo 4 batmanuri de vazut. countdown. macar unul din ele trebuie sa fie thrilling. (this is how my mind looks like).

mi-am vandut sufletul unei pungi de popcorn cu cascaval.

sper sa fie o punga fara fund. nu stiu ce e de scris pe bloguri, dar aseara, in timp ce editam textul anterior am realizat ca (pauza de periere a danturii) tot ce am scris pana acum are de a face cu o lume exterioara. nicidecum cu starile mele, nicidecum cu ce simt eu in timp ce trec prin aventurile extraordinare povestite. macar mi-am dat seama de ce se intampla cu mine. culmea e ca nu stiu daca pot rezolva situatia. si da, stateam in pat, mancand popcorn si incercand sa fiu atenta la versurile din psycho killer (talking heads) cand, brusc, constientizez ca nu am nimic pe dinauntru. niste floricele care se lovesc sec de peretii stomacului meu. psycho killer, qu'est que c'est? rien. rien, nada, nothing. si gandul m-a urmarit toata ziua si mi-a fost confirmat de m. mai pe seara/noapte. nu sunt nebuna, chiar nu stiu, nu vreau, nu pot sa exprim (daca am ce) ce e in interior. nu intru in panica, continuu sa povestesc actiuni. nu am tinut niciodata un jurnal sau ,daca l-am tinut, am scris prostii metafizice despre care oricum nu imi amintesc si nu imi provoaca nicio emotie. pot eu provoca emotii?cu ce scriu? si lungmetrajul e lipsit de sentiment. eu nu ma mai pot lipi de nimeni. m-am pierdut pe undeva pe drum, undeva in prima sesiune, intr-un moment de criza ? sper ca nu. sper ca nu mi-am blocat scurgerile emotionale. si cand ma gandesc la adevaratul motiv, acum, in timp ce scriu, parca ma umple un lichid cald. nu vreau sa fie adevarat. si daca e, nu e nimic de facut, oricum. salty discharge.

be kind, rewind

daca ar fi dupa mine, as scrie tot, fara taieturi. ma rezum la plotpoints. 9 zile de mare, mamaia via navodari, constanta via ipiff (sau un festival international dedicat producatorilor de film, cu lipsa de subtritrari pentru guestii de prin alte tari).

totul a inceput intr-o vineri, dis de dimineata. cu ghiozdanele pe mine gramada, 5 minute pana la m. acasa. o portie rapida de tortilla chips si ne pornim spre cele doua zile de viitor dezmat cu fatboy slim si trentemoller. gg se transforma in gelsomina si ne insoteste doar pana la usa, ca sa nu fie tragic. bagam energizante ieftine in noi, luam muzica de la mi., luam bilete si ne enervam degeaba in benzinarie. frecam cdromul lui zum pana cand ne plictisim, adica o autostrada si cateva invarteli prin constanta si revenim la hiturile noastre. platim taxa stupida de intrare in superstatiunea cu palmieri tristi si tarfe blonde, lucioase si ne oprim la hanul piratilor. (observ ca scriu la plural). repede, repede, sa vedem ce se intampla, ce e cu evenimentul faimos, unde e lumea, care-i treaba cu hanul si piratii. un satulet de vacanta simpatic, linistit (cel putin, in timpul zilei) care ne intampina cu aberatii organizatorice. suntem prizonierele unei plaji grajduite de standuri de cocacola si tot ce avem nevoie. in dreapta, mare, pe stanga intrare. in mijloc, grupuri razlete cu berea pe jumate bauta se holbeaza la dansatoarele kent, tarancute cu trup frumos si pelerine albe. fara sens, mai ales cand nu sunt nici macar provocatoare. vrem sa iesim, vrem sa iesim, da-ti-ne drumul. incercati atunci la cine v-a zis ca se poate iesi. m. nu isi aduce aminte fata domnului cu pricina. incep nervii postdrum. nu suntem prea convingatoare, de fapt, eu nu zic nimic, zambesc prosteste in timp ce lui m. ii creste apetitul nervos. ne-am uitat pastilele, lesinam, facem orice numai sa ajungem la mult doritul mandy vegetal, haine curate si calduroase. deci e 7.30, aveti juma de ora. le tii minte peste juma de ora, da? sunt convinsa ca ne luam teapa dar eu nu mai dau banii pe bilet inca o data. ma pis pe evenimentul vostru. (copyright m.) panica, panica, paine indesata cu pofta in cutia verde de pateu. de baut, nici nu se pune problema. ne schimbam si e de abia fara 20. ce sa facem, ne intoarcem la timp. paznicii fac misto de noi. dar primim dreptul nenatural de a intra la THE MISSION. iar the mission pare cam asa: ca sa te simti bine, schimbi banii pe tichete la un ghiseu special amenajat, bagi bere in tine pana la epuizare si te intorci trist la masina. trentemoller e de lounge pe plaja, roger sanchez nici macar nu stiu cine e. in orice caz, nu ne distram cum am vrea sa ne distram. migram de la un grup la altul, ramanem singure in final. lumea din jur e energizata si noi nu. nu sunt deloc eu, miscarile mele sunt fortate de un gand imatur. cacat. incepem constructia unei cazemate din paturi si prosoape.scaune de toyota intinse, picioare chircite, pozitii incomode si discutii pe care din pacate le-am uitat. ma intreb de ce imi doresc atat de mult sa dorm? nu ma deranjeaza faptul ca un dobitoc mi-a furat mobilul sau gasit si inchis. e doar un obiect care te tine conectat la realitatea celorlalti. deseori, cand ramanem singuri, nu ne putem abtine si vorbim la telefon. numai ca sa nu stam ne asumam pe noi. nu inteleg si as vrea. si eu fac acelasi lucru. noapte se sfarseste mai devreme decat ma asteptam. las, ca maine e distractie. pe la 8 incepem sa simtim caldura si picioarele amortite. bagam cafea, bagam ras la pisoi si randunele. mergem pe plaja direct, cu somnul in gat, inconjurate de familii matinale si galagioase. megatron, partea a doua. un baietel imi reaminteste de succesul megacannes. are o jucarie, un robotel. e doar cu mama lui, se joaca cu niste palete cu arici. il ia in brate si ii spune la multi ani si cateva vorbe dulci, mamoase. sunt sigura ca e continuarea scurtmetrajului. incep sa rad isteric si nu reusesc sa asimilez coincidenta. peste ceva timp de leneveala prajita, o vad pe mama cu pricina intinzandu-i telefonului aniversatului. da, cand vii? adu si cadou. telefonul ajunge din nou la mama, care face o scurta lista de cumparaturi de la penny. pentru cine nu si-a dat seama, vorbeau chiar cu tatal copilului, la fel ca in megatron. megacoincidenta. mega apa curata cu mega crabi-hoti de cochilii. ne plictisim si de stat la soare si mergem sa mancam intr-un loc mai civilizat, cu malluri si piete cu nume lipsite de inspiratie: tomis3. de tomis 1 si 2, inca nu stim nimic. poate data viitoare. in cautare de un dealer oranj, pentru a-mi achizitiona un nou telefon mobil. de ce sunt atat de ghinionista? dupa ce ca mi l-au furat, acum pierd timp si bani si nervi pentru un telefon la 1 euro, la fel ca cel dinaintea celui pierdut. ce greu e sa te intorci in trecut. dar na, c'est la vie. e prima oara cand mi se fura. data viitoare, planuiesc sa fiu eu hotul. asa pierdem o zi intreaga si ne apropiem cu multe guri de vodka si suc de struguri - adica un fel de vin mai tare - de evenimentul nocturn. eu nu ma imbat, nu se lipeste de mine nici un strop din sticla de doi litrii. in schimb, m. e putin cam bulversata si intunecata inauntru. ne obligam sa ne simtem bine, sa fim acolo in marea de oameni de la malul marii. dar nu suntem. fatboy slim ne plictiseste cu mixurile lui obosite. cand ma gandesc la liceu, ma gandesc la primul meu prieten si cand ma gandesc ca sunt singura si nu cunosc pe nimeni, apare acest prim prieten. imi reprim multe, fac fata conversatiei, trec peste tristeturi si o las pe m. singura cu baiatulslabgras. zburda gandul si corpul la somn. mi-e indiferent, zice ea. asa ca, we go back to car and cry and sleep. la fel de incomod ca in seara precedenta. la fel de singure si groupless. ai mei sunt plecati in anglia, si/sau poate nu ne mai intelegeam dinainte sa plece. ale ei sunt doar fete. maine poate ne gasim un grup al nostru. in mod cert, gasim o oaza de liniste, un sat de vacanta cu multe wcuri si multe gramezi de familisti impacati cu corturile/casutele lor. o ardem cu soarele pe plaja pana ni se face foame. intalnim grupul smecher de care avem nevoie, si ne holbam la ei, dezamagite de noi. cand?cum?unde? s-au intalnit. si de ce noi nu putem produce mai multi prieteni? sunt sigura ca ne cauta disperati prin alte statiuni, mai putin cocalare ca mamaia. o sa ne intalnim candva, grupule! se apropie sfarsitul misiunii initiate de mine si m. eu nu plec insa, trebuie sa ajung la arenele tomis, la redactia ipiff. sau mai degraba la un dus cu apa fierbinte. pe care il primesc intr-un final intarziat cu multe ore din cauza dezorganizarii enervante a ipiffului. pe la orele 23.00 duminica, 14 iulie, autoarea face un dus prelungit, cu accente de psycho. (hotelul pe stil comunist e de vina). adorm ca nesimtita intre co. si bo., colegii mei de suferinta ipiffiana. de maine, luni - senzatii tari cu workshopul de productie.

megacoincidenta
megamare

megarelaxare

in concluzie, ce?

trezeste-te! trezeste-te! te rog trezeste-te ca la si 20 trebuie sa plec. el nu vrea si se face una cu patul pentru inca vreo 15 minute, timp in care eu beau o cafea amara cu zat. cand iesim din bloc, ne despartim. el merge spre oras iar eu spre antioras. evident ca intarzii si instructorul imi spune ca sunt o adormita. de unde..niciodata nu intarzii din vina mea. intotdeauna exista o explicatie straina la mijloc. trag de volan, dreapta mult si ma avant in traficul din drumul taberei. traseul e aproape acelasi de fiecare data, intersectiile sunt cele mai complicate, azi era sa intru intr-un tramvai. nu prea am incredere in ce spune cel din dreapta si nu il ascult tot timpul. zice ca ma da jos din masina daca: mai tin strans de volan, daca nu apas ambreiajul pana la capat sau daca ii dau drumul prea brusc. cu treptele de viteza ma descurc. a3a is the new a2a now! matizul rosu patineaza lin, motorul toarce la picioarele mele *crengute cum le spune * si intr-un final ma dau jos, la parcul moghioros. ploua. in sfarsit, ploua. traversez rapid, fara sa semnalizez. in capul meu am doua sarcini de indeplinit: sa iau paine bunicii mele si sa imi satisfac pofta cu un pepene rosu. ma aleg cu un kilogram de ardei gras, o paine si doua batoane de slabit. imi aduc aminte de eugeniile bunicii si ma opresc in statie, sub o umbrela, in fata magazinului. vanzatoarea imi spune sa vin langa ea, ca e mai bine acolo. crede ca ma feresc de ploaie. dar eu chiar vreau sa cumpar doua eugenii. sub plopii de pe aleea haiducului nici nu se simte ploaia, urasc strada asta lunga si plictisitoare. pe partea stanga, un hotel al armatei, pe dreapta, blocuri de pensionari. eu stau in capat si fac ardei copti pana cand obosesc. ca sa evit orice fel de activitate creativa, incep sa sterg aragazul si nu ma mai opresc timp de vreo doua ore. de la cada la sters praful si pana la aruncat cutii goale. macar nu ma plictisesc. pana si la capitolul de ascultat muzica sunt superficiala. de fapt, eu nu ascult muzica. eu aud muzica cum vibreaza, nu sunt atenta. de ce?(raspunsul in numarul urmator) forward to gg, care nu stie ce bluza sa isi puna. bem un frappe, vorbim de planurile noastre bizare, de oameni bizari, multimilionari si parfumuri. pielea mea nu e ca a ei. bratele noastre se umplu de arome care vin din aceeasi sticla dar odata ce iau contact cu noi, se schimba complet. sa inteleg ca epiderma isi alege nuante din parfum care i se potrivesc iar pe celalalte le neaga. interesant! peste ceva timp, realizez ca in seara asta dorm singura. si mi se face frica si incep sa scriu despre ziua care s-a evaporat prin porii mei lenesi.

bunica mea faimoasa

pentru telefoanele ei zilnice, matinale, enervante. faimoasa la mine in casa.mama mea *plecata la tara zilele astea* stie si ma suna si ma intreaba acelasi lucru: daca am de mancare, daca am mancat, daca mi-am facut de mancare, daca am ce manca, daca am facut vinetele alea. si azi chiar le-am facut. nu de gura lor, de pofta mea. urmaresc mixerul *vrum, vrum* cum le invarte, amestecand oul, uleiul si carnea verzuie a vinetelor. le toaca marunt pana devin spuma moale si pufoasa. ma mir ca inca nu m-a sunat. stie ca le-am facut la ora tarzie. oare maine care va fi intrebarea zilei? ce leguma vine la rand sa fie tocata de gura bunicii? bunica, un trabant de carton cu idei invechite, cu roti sparte si caroserie ruginita. arma ei: telefonul fix. in nu mai mult, nici mai putin de 7 cifre ajunge imediat la urechea mea sensibila. zi de zi, ora de ora, minut de minut. se preface ca vrea sa stie ce se intampla cu sora, cand de fapt ea suna pentru ca e curioasa daca am mancat si ce anume. problema e ca stam la acelasi etaj. problema e ca sunt singurul ei ajutor in momentul de fata. si cea mai grava problema e *pe langa faptul ca incepe sa planga daca o supar si tip la ea* ca e bunica mea, ca ea m-a crescut *cam asta e scuza, de fiecare data*. mie mi-e frica sa stau singura, ea sta singura mereu. foloseste o telecomanda si un telefon ca sa se teleporteze in alte lumi si sa nu mai fie singura. de multe ori m-am gandit sa ii dau ceva de citit dar nici cu vederea nu sta prea bine. bunicul nu mai e de vreo doi ani. catelul e plecat in excursie cu al meu catel. la iarba verde. deci, in concluzie, bunica mea ramane singura cu telefonul tot timpul la indemana iar eu, la cateva apartamente departare, cu el, la ureche tipand de nervi ca am 20 de ani *ea zice nu, 21 ai* si ma descurc. oare?

aoooleeu! ce zi ratata

o zi ratata incepe cu o supa de legume gustoasa si masini de spalat pline. gospodarii necesare, mai ales cand ramai singur pentru trei saptamani si vrei sa keep the house goin'. ziua ratata se continua cu un somn intens, de pranz din care nu mai vrei sa te trezesti. ma urnesc cu lene, ma invart brownian prin casa. nu resimt caldura pana nu ies si ajung in intersectie la m. daca stai mai mult de 5 minute, te prajesti ori te topesti. una din doua, oricum nu ai sanse de supravietuire. vad verde in fata si alerg spre oaza racoroasa cu aer conditionat. m. poarta o rochie inflorata si unghii rosii. lejer, de vara. nu vrea inghetata mea, asa ca le mananc pe amandoua intr-o graba disperata de dulce. iesim la lumina, pe ruta razoare - gradina capitol. pe drum, o agatam pe g. de la cismigiu. nu stiu de ce dar ne e rusine sa intram. un spatiu imens, vegetatie si iepuri.la cinematograf, in timpul zilei, se lanseaza o revista "de scandal" caterincos, cu pagini colorate de diferiti artisti ultra mega cunoscuti. asa e lumea noastra. facem si nu facem parte din ea. o rasfoim rapid, coboram si ne indreptam spre o alta locatie mondena, adica green hours. carafa de vin supersec, luat din engros, ramane in cele doua pahare cu urme de detergent de vase. gasim scapare in berea lui g. suntem nervoase si mergem inapoi acasa. vreau sa raman dar ceva imi spune ca nu trebuie sa fac asta. ce e de facut intr-o sambata seara in casa? ce bine ca nu m-am razgandit. tramvaiul 41 inconjoara orasul si se opreste brusc la capat. cautam o intrare secreta ca sa vedem nouvelle vague. nu gasim intrarea dar gasim spatele scenei. bataiala melodioasa a fetelor se aude si din parcare. nu, nu suntem cu masina, suntem passing by, backstage groupies with no money. ne plictisim, mergem mai departe, spre kaiser chiefs. pe ei nu ii putem vedea si nici nu ne intereseaza sa ii auzim. asa ca, alergam dupa un 331 ca sa nu facem jogging pana la baraka. niciun chiosc deschis, ne e foame. coboram la metrou la aviatorilor, in search for food. ultimul metrou ne trimite un pupic racoros. ne invartim pana la baraka, pizza de langa e prea scumpa si nu vrem sa ne umflat. chipsurile ne alina burtile intr-un balansoar cu perna neagra. si aici ramanem, tigara dupa tigara. simt de pe acum o mini raceala care se lipeste de mine. nu imi vine sa vorbesc, nu imi vine sa beau, vreau acasa. vreau acasa, vreau acasa. hai sa stam putin mai incolo, hai in multime. frisca cu cirese fitoase se zbantuie, se agita, se rade, se distreaza. probabil jumate din lumea de aici nu are mintea clara. diferenta e ca eu o am, si g. o are. si b. are un peugeout lunguiet si ne conduce pana acasa. nu functionam ca grup, nu reusim sa ne distram impreuna. asa suntem noi. noi si zilele, noptile noastre ratate. luciditatea e de vina.

bourbon si ochelari de soare

house nation intr-o arena romana

pajistea din parcul carol. cateva siruri de trandafiri albi ofiliti si noi. d,b, n, c, n. ne uitam la mustele care fac rotocoale luminoase la felinare. si din cand in cand la cer. albastru cu alb. ce faci? da tu ce mai faci? avem vin cu cola, pepsi nu am gasit. o milka kinder joy si un twix. le mancam cu gandul in alta parte. cateva urlete tehno se aud din padurea de langa noi. ne ridicam pe rand, urcam inspre aleele populate de grupuri, grupuri. ne invartim in jurul arenei. ne oprim brusc in capul cozii. cineva tocmai a borat langa noi. ne facem una cu ei, evitam un gard asezat nesimtit in fata noastra. bilete in stanga, bani in dreapta. noi stam bine pe cascaval asa ca alegem varianta cu bratara albastra, legata prea strans, sufocant pe mana lui d. incep nervii, multimea ne ia pe sus, ne impinge in fata inspre gaura IMENSA in care plutesc ochelari negrii, patrati de soare. spoturile colorate reflecta inspre noi fasii de beaturi. reusim sa ne cuibarim intr-un loc caldut inspre mii de suflete care imita un ritual pagan, in fata unui zeu cu doua platane in loc de maini. taiem aerul cu degetele si cu genunchii. ne aliniem cu multimea. suntem toti deodata, mici, dezbracati si sinceri. doua fete, apoi patru fac dragoste cu noi de sus.salivam dezaprobator. cu fruntea inainte, infruntam muzica. intra prin noi fara sa ne intrebe daca vrem. gresit. se poate si mai hardcore. beatul se duce sus, ne tine spanzurati pana dimineata. un pas inainte , unul inapoi. coboram in timp ce lumina urca pe cer. ne trezim cu fetele mov si cearcane. acum e randul ochelarilor sa isi faca numarul. iesim, iesim, dormim, mancam. ne certam in zigzaguri modeste pe strada. o fata imi tipa in fata, se amuza si eu nu inteleg. nu mai sunt a ta si mi-e somn. teddy cu zmeuri si milkminis. ochii inchisi, somn.