ce am vazut inainte sa adorm. pentru multe ore. ca sa aman orice. azi am terminat. maine sunt ca noua.
duminică, 31 august 2008
late night show.
ce am vazut inainte sa adorm. pentru multe ore. ca sa aman orice. azi am terminat. maine sunt ca noua.
sâmbătă, 30 august 2008
thegood
*good rhythm.
you need people like me. so you can point your fucking fingers
the concert wasn't really a hit. it was a shit, actually. the only good thing about it is was.., i don't know what was the good thing about it. it was none. so we left and then we left again. and i left-ed my dance moments away. and home was not really home. eating, drinking, fucking, sucking, snoring. then what? drink your coffee early in the morning with your she friends. in the park. chilly sun bathing at 9 o'clock (oh i loved this o'clock when i was little, it was so bizarre connection of words).
my day is not over yet. i have to get ready for my hardest harvest work. trink trink to someone.
vineri, 29 august 2008
master of my domain
it's been a wonderful night, here in barcelona. we have the chilly weather outside, remembering us that school is close. we have the beer. and the people drinking it. the dance and the beautiful girls. i have myself at nite. remembering how i was selfish, and alone because of that. i can't help myself. you know, da song. it's not me who's writing the bulshit. i am not inside, i am not feeling the words coming out of my hands (who know a damn code on my computer). i am not thinking english, i am not thinking. i am writing about myself loooking through the window and not being herself. my cigarette is almost gone. i must finish it before i end this. not seeing anything besides my computer. it's strange how you end up alone, every fucking nite. the dark keeps you inside. all by yourself. and i cannot admit it. no.it's a straight no for everyone. so, say hello from barcelona for me. it's been great.
miercuri, 27 august 2008
marți, 26 august 2008
lesson 1.
finding my own rhythm.
luni, 25 august 2008
duminică, 24 august 2008
sâmbătă, 23 august 2008
joi, 21 august 2008
what's your least favourite word? NO!
primul film in care a jucat - panic in the needle parkCat si ce ne trebuie ca sa ne cunoastem? Cum are loc acest proces? Si de unde stim ca ce cunoastem din noi nu este un fals? What if we play our lives? De unde incepem, cand incepem sa ne dam seama ca noi suntem de fapt noi? Unii o fac prin actorie, de exemplu Pacino. A rather shy guy as a beginner, care a dormit pe scena pe care a doua zi urma sa joace. La intrebarea what turns you off? Pacino raspunde ca “lying”. Inseamna ca toate rolurile pe care le-a avut : de la Godfather, Dog day afternoon, Serpico.., au venit din el. Probabil the whole range of human emotions. Se poate numi descoperire a sinelui? Do we all have it in us? Si nu stim ce sa facem cu ele, ne e frica sa depasim limita normala. Pacino se compune din tot ce a jucat, si tot ce a jucat vine din ce a trait. Love people and learn from them about you. ???
Cu mine ce se intampla? Mananc seminte in timp ce il ascult/vad pe Pacino vorbind despre viata lui. Si ma emotionez pentru ca e atat de simplu. sa fii uman. Sa te dezlegi de orice urma de frica. Nu prea mai pot sa ma misc. Ma gandesc la mine si de fapt, nu. Stiu ca urmeaza sa se intample ceva, un fel de climax pe care il tot astept. Nu ma zbat. Sunt linistita.
miercuri, 20 august 2008
marți, 19 august 2008
the love-series begin
mi se intampla des sa am POFTE. apar de unde nu te astepti. in special din filme/seriale. placinta cu mere din "un cartus de kent si un pachet de cafea", pe care mimi branescu o savureaza din plin, te indeamna sa te duci la colt, la prima patiserie si sa jefuiesti tava cu mere impachetate atent in foietaj. (atentie. duminica nu sunt deschise decat cele din centru.nu incercati mcdon. diy!)
mai sunt placintele (sau orice aliment) din tom&jerry. arata fake dar te asteapta pe pervaz; firicelele albe de aburi gustosi iti fac cu ochiul, nu poti sa le rezisti.
azi am fugit de la serviciul meu anost. de fapt, am pedalat pana la studio ca sa vad ultimul fatih akin. Auf der anderen Seite/ On the Other Side / The Edge of Heaven /Yasamin kiyisinda. internationale frauline presents international bulshit. o serie incredibila de coincidente, personajele se ciocnesc unele de altele, si wow, au o poveste comuna cu final tragic. nimic emotionant. artificial. prost jucat. shit, shit, shit. doua ore de shit turco-nemtesc. (in stanga noastra statea a little man, midget mai interesant ca filmul in sine).
nu recomand prietenii neftuti, depresivi.
seara se incheie cu un program special de teste auto si o lectura succinta. pta session.
alias tara minunilor
tot ce se intampla in sediul anf parca iese dintr-un banc comunist spus inainte de culcare.
vantul bizar-fierbinte de dupa-amiaza si atat.
cobor de pe bicicleta, cu obligatii casnice in minte, pisica neagra ascunsa sub tufis ma trage de mustati in jos, ma umple de firicele albe pe pantaloni negrii, se suie pe mine si ma musca subtil de mana: "ia-ma cu tine". nu ii rezist. ma chinui sa o tin in brate si sa controlez ghidonul. dar nu vreau sa ma atasez de ea, nu accept inca un animal mort peste 3 ani de chin. ii zic ca o duc inapoi si ramane la fel de cuminte, ghemuita, moale pe picioarele mele.
episodul caine de cacat. o ora jumate de socializare mentala cu ciobanescul meu stricat la burta. impute sufrageria, desi isi lasa putoarea lichida pe balcon. o tura, doua ture, trei latraturi agresive, nimeni nu ii sta in cale. hai radar, hai ca in casa. sta ca prostul pe palier, cu botnita la gat, gandindu-se la iarba de afara. il scot, face, urcam. ramane in lift, trag de lesa dar nu am putere. coboram si speriam un o intreaga familie de vecini. ma asez pe o piatra, astept stapanul adevarat sa se impuna. 15 minute de liniste, multe bale se scurg prin botnita pusa invers. nu am tigari, mi-e sete, mi-e foame. dar ce mai conteaza cand poti cunoaste un caine?
nu va suparati, ati gasit pisica sau e a dumneavoastra? o aratura de femeie la maxim 30 de ani, multe dioptrii si culoarea predominanta bej. singura pata neagra ce o scoate in evidenta este pisica de mai devreme. o mangaie si imi spune ca e a ei si a fugit de acasa. si nu numai ea, si colega ei de apartament, cea cu alb si negru. o las sa vorbeasca, ma invita sa stau jos ca nu ma mananca, eu zic ca imi astept fetele sa vina. parca tradez intimitatea intalnirii daca povestesc tot. in orice caz, trebuie sa aflu daca femeia cu pisica neagra - fromage, care iesise dupa lapte si detergent, pe care mama o inchisese pe afara in urma unui conflict verbal, care, desi nu o arata, era la a doua carte de specialitate (criminologie) - este sau nu criminal.
astept telefon de la ea.
duminică, 17 august 2008
2 la 10!
femeia colectiona poze, postcarduri cu actori. ca fiecare are ceva, asa al lui, zicea. pozele stateau langa o gramada de panzarii, fete de masa, camasi de noapte din in. probabil, acum, din lipsa de fonduri, vinde ce are si ea pe acasa. ca sa supravietuiasca. cine stie ce poveste are femeia pe umeri. sa-ti pierzi duminicile printre tigani putind a alcool, cu cearceaful intins, asteptand clientii sa-ti jefuiasca trecutul pe bani de nimic. ce-i drept, ar fi o alternativa si pentru mine, daca ajung la varsta ei si nu am ce face cu cd-urile cu filme. targurile de vechituri o sa fie digitale in curand. o sa simtim mirosul micilor via world wide web.parintii mei fac asta des. scotocesc dupa nimicuri. au ritualuri. impart banii si se despart (oarecum). tata e mai incet, analizeaza fara sa scoata vreun cuvant si cumpara numai daca stie ca a facut o afacere buna. mama-i mai repezita. de mine nu mai vorbesc. cred ca ce-i mai amuzant la mersul in targ e actul de a te tocmi. nu am luat parte azi la nicio reprezentatie fabuloasa, imi fugeau ochii dupa ceasuri vechi si pantaloni adidas. oamenii o iau razna de la caldura. battle intre batranici cu haine si cocalari de varsta nepotilor ei.
ca sa ma protejez, am ales universal studios si rozul.
se(a)ra ta de haos
killer psihologic - un fel de mafia, mai simplu si mult mai haotic. se voteaza si se omoara - psihologic.eu stau cuminte pe canapea si observ grupul, de care, culmea nu ma simt straina, desi nu ii cunosc pe toti. butonam telecomanda in lipsa de alte activitati mai interesante, iesim in strada si ne holbam la eclipsa de luna. ar fi trebuit sa aducem niste scaune. la observator cica era coada. nu inteleg, peste 5 minute ne intoarcem in apartamentul cu poze cu bunici pe pereti. jucam un wist, nimeni nu e atent. incerc sa il analizez pe al. - care spune glume/bancuri proaste si nu isi da seama. se. nu mai vrea sa joace ca e pe ultimul loc. darrr partida continua..pana cand se sparge gasca. nu apuc sa vorbesc cu se. franturi de ganduri care se scurg in cateva minute. o alerg pe bici pana acasa, pe o straduta pe care mi-e frica sa o iau.
nu stiu sa desenez.
vineri, 15 august 2008
add
agitata, fiica freaca de zor cada.
si wow, i se face rau.
deschid geamul si degeaba.
clorul incorporat in sticla verde se strecoara pe nesimtite in nasul meu.
incerc sa ma potolesc cu o cana de cafea alaturi.
astept o iesire programata de acum doua zile cu cativa prieteni.
nu stim exact unde, planurile sunt inca in desfasurare.
some feel good diplo remixes se joaca cu urechile mele.
ochii-s obositi de la caldura si detergent.
o seara de vineri banala, in care trebuie sa uiti de restante, scoli de soferi si alte responsabilitati idioate.
maine incepem.
sigur.
ca de obicei.
prin casa se zvarcolesc curenti de aer fierbinte.
agitatie inauntru de la cofeina, de la caloriile care trebuie arse pana maine.
de la nestarea generala care a prins radacini inca de acum doua zile.
are legatura cu aceeasi problema, intotdeauna aceeasi.
pe care o simti in timp ce te deplasezi fara sens pe aleile din cartierul drumul taberei.
de acasa la cafenea sau prieteni.
cand ti-e frica sa te uiti in ochii celorlalti trecatori plictisiti.
absorb caldura urbana.
i want to become attachment in a lovemail.

